Antonio MomocRevoluție, revoltă, protest sau bătăi între galeriile unor echipe fotbal și jandarmi.. În acest fel au fost caracterizate de diverși comentatori (pe media tradițională, dar și pe social media) evenimentele de stradă din București și din marile orașe, declanșate după conflictul dintre Raed Arafat și Traian Băsescu.
Cert este că mobilizarea oamenilor s-a făcut pe rețeaua de socializare Facebook. Și pe alte social media. Românii care au ieșit în piețele marilor orașe în semn de solidaritate cu arabul Raed Arafat (așa cum în 1989 ieșeau pentru a se solidariza cu maghiarul László Tőkés), s-au solidarizat pe Facebook ca urmare a ceea ce au văzut că s-a întâmplat la televizor în discuția dintre Președinte și fostul Secretar de Stat.
Mișcările de stradă din ultimele 4 zile sunt totuși departe de ceea ce se petrecea în România la 4 zile după ce protestele începuseră pe 16 decembrie 1989 la Timișoara. Putem vorbi despre o revoluție doar atunci când avem de-a face cu o mișcare socială de masă care conduce la procese majore de reformă sau de schimbare socială. Schimbarea unui regim politic cu altul, modificarea profundă la nivelul structurilor sociale și a instituțiilor politice, procese de transformare politică profundă descriu conceptul de revoluție. Actorii revoluției au un lider și un program ideologic, propun un alt proiect de societate.
În marile orașe din România au ieșit pe străzi în ultimele zile câteva sute, poate câteva mii de oameni: indivizi prezenţi fizic în acelaşi loc, sosiți în grupuri mici sau individual, în aceleași piețe, de cele mai multe ori fiecare manifestând pentru interesele sau scopurile proprii (legea sănătății, taxa auto, Roșia Montana, tăierea salariilor, șomaj, prețuri mari). Ceea ce îi unește pe toți este dorința de a schimba un om dintr-o funcție, nu un sistem politic în ansamblu. Nimeni nu știe nici măcar cu cine ar trebui schimbat Traian Băsescu. Sugestiv este un mesaj, pe o pancartă a unui protestatar: „Căutăm conducător de țară!”
Aceeași atomizare se manifestă și pe rețelele sociale. Indivizi eterogeni, individual sau în grupuri, se revoltă online fie că participă sau nu în stradă. La fel ca pe stradă, nemuțumirile de tot soiul (civice, ecologiste, politice, sociale) se exprimă pe Facebook. Tineri destul de diferiți socio/profesional, neinteresați de obicei de scena politică, scârbiți de politicieni, se exprimă acum virulent împotriva puterii. Și aici, pe social media, părerile sunt extrem de împărțite. Nici aici nu există o ideologie care să îi solidarizeze pe protestatari. Dar ținta atacurilor pare a fi una singură: Președinția. Revolta este împotriva unui singur om, sau poate împotriva a doi.
Protestul social se petrece, de regulă, acolo unde a existat o ușoară îmbunătățire a condițiilor de viață a populației. Protestul va apărea când cei mai nemulțumiți dintre membrii societății se vor exprima. Dacă îmbunătățirea condițiilor de viață își încetinește ritmul (din cauza crizei, de exemplu), sau dacă se produce doar la nivelul unora din zona puterii (care profită să se îmbogățească, deși cetățenii simpli pe care îi conduc se află doar la limita supraviețuirii), apar înclinațiile spre revoltă pentru că așteptările social/economice ale populației nu sunt împlinite.
Protestele se transformă adesea în acțiuni revoluționare, dar condiția pentru a se ajunge la revoluție este ca grupurile colective organizate să își dorească schimbarea politică a sistemului în ansamblul său, în acord cu o ideologie și un program. Protestatarii care sunt acum pe străzi nu au lider unanim recunoscut, nu au un alt proiect de societate, nu își imagineaza un alt sistem politic.
Totuşi, atunci când are loc o revoltă, o demonstraţie violentă sau când se produce panică, acţiunile fiecăruia dintre participanți sunt legate de ale celorlalţi. Deşi temporar, mulţimea adunată spontan în aceeași piață (formată, cum spuneam, din indivizi cu lipsuri economice și cu valori politice diferite) începe să se comporte ca un tot unitar. Acţiunea mulţimii şi revolta exprimă frustrările oamenilor, care nu pot accede la căile normale pentru a-şi exprima nemulţumirea social/economică sau pentru a solicita schimbările politice socotite necesare.
Autorităţile conducătoare s-au temut dintotdeauna de activitatea mulţimii, nu doar din cauza ameninţărilor directe, ci şi a faptului că ea conferă o formă publică nedreptăţilor sociale. Chiar şi aceste revolte (declanșate pe Facebook cu consecințe în spațiul public offline) care sunt etichetate ca evenimente negative, provocând distrugeri violente, răniri ale participanților sau punând în pericol vieţi omeneşti, aceste revolte Facebook pot stimula schimbarea şi pot produce beneficii dorite, pentru întreaga societate.
Pompiliu Comsa
Toni ai cerut voie sa postezi asa ceva doamnei Georgeta Ionescu? Dar staff-ului PV? Este decizia lor ce scrii? Te intreb nu la misto,ci pentru ca pe mine madam m-a certat ca am facut un Apel din partea grupului FIII GALATIULUI DE PE ALTE MELEAGURI vizavi de manifestatiile de strada din ultimele zile.Ce ar fi ca la fiecare postarea sau comentari al Domniei Sale sa procedez la fel? Rusinica!
Antonio Momoc
Salut Pompiliu,
Evident că nu am cerut nimănui voie. Nimeni nu trebuie să își ceară voie să își exprime părerile. Suntem cu toții cetățeni autonomi în gândire, suntem oameni liberi.
Voi discuta și cu Georgeta, să aflu povestea ta și din punctul ei de vedere.
Ionuț
Oamenii din piață sunt mânați de idealuri revoluționare. Poate fi o revoluție dacă ieșim toți în piață până va pleca Băsescu!
Anka
Revolutie ar insemna nu sa il dai jos pe X si sa-l pui pe Y din aceeasi oranduire sociala. Daca din republica faci monarhie sau din comunism ajungi la capitalism (sau invers!!), atunci poti vorbi de revolutie. Deocamdata este …. revolta. Timida. Despre motivele ”De ce sa ies in strada?” si ”De ce sa NU ies in strada?” se poate scrie o carte!