Publicitate electorală, să zicem on-line, la Serile FJSC

Că politica nu-i interesează pe tineri nu trebuie demonstrat de sondaje sau în studii de piaţă. Că tinerii sunt cei mai mulţi consumatori de internet este iarăşi un truism pe piaţa media din România. Că publicitatea electorală la noi e ternă, nu e o mare descoperire. 

Dar despre toate astea au vorbit invitaţii Serilor FJSC luni seara, pe 24 noiembrie la dezbaterea despre “Publicitatea on-line”. Discuţiile despre publicitatea electorală au fost cu totul secundare, ba chiar nesemnificative în economia întâlnirii. Prezentarea despre istoricul comunicării on-line sau cea despre mijloacele de promovare digitale şi on-line (în epoca 2.0 ) au fost excelente.

Dar pentru mine, ca profesor şi simplu cetăţean, a fost semnificativ şi altceva – mulţi publicitari reacţionează ca publicul sictirit de politică la idea de vot: “Nu sunteţi normali, mergeţi la vot!?, nu mergeţi undeva la munte, nu aveţi ceva mai bun de făcut pe 30 noiembrie?” s-a mirat unul dintre invitaţii Serilor FJSC. Altul a punctat în treacăt cât de plictisitoare şi anodină este publicitatea electorală românească.

Oare clientul politic nu este pentru agenţia de publicitate, ca şi clientul comercial, tot un client până la urmă? Se pare că nu. Oare creativul din publicitate nu ar trebui să fie la fel de inspirat când are idei despre clip, afiş, slogan, etc pe care le concepe pentru candidat? Din discuţiile de la Serile FJSC se pare că nu. Oare banii care pot veni dinspre clientul politic spre agenţia de creaţie/producţie nu sunt tot bani ca şi bugetele plătite de companiile de produs detergenţi, bere, ţigări sau telefoane mobile. Ei bine-nţeles că nu, banii politicienilor sunt murdari şi pătează onoarea advertiser-ului.

Ştim că se face prost, neinspirat, plicticos publicitate electorală în România. Dar cei care concep publicitatea asta nu sunt tot publicitarii din aceleaşi companii, nu sunt copy-writer-ii aceloraşi agenţii de publicitate…? Din felul în care au vorbit invitaţii mei în seara asta despre cum arată publicitatea electorală românească se pare că nu. Iar dacă cumva candidaţii în alegeri îşi concep şi îşi creează singuri cu mânuţa lor publicitatea electorală, ce fac agenţiile, care sunt strategiile lor, care sunt ezitările şi temerile lor atunci când nu-şi îndreaptă atenţia spre bugetele de campanie ale politicienilor?

Felix Tătaru ar fi putut răspunde la aceste nelămuriri, dar el nu a fost la dezbatere de data aceasta. O fi în campanie electorală.

Acolo mă întorc şi eu de mâine, acolo unde mi-am petrecut ultimele 3 luni. În comunele sărace din sudul ţării în campania electorală care nu are nicio legătură cu dezbaterea academică sau cu vorbăria goală despre criza financiară de la anul. Acolo oamenii sunt în criză financiară de 20 de ani. Acolo ţăranii nu au internet, deci nu facem campanie on-line. Mulţi nu au nici televizor, nici curent, deci nu facem clipuri electorale. Mulţi nu ştiu să citească, deci nu le trimitem nici scrisori.

Simbolurile electorale ale partidului imprimat pe diverse obiecte promoţionale şi mesajul transmis door-to-door sunt mijloacele uzuale de campanie. Pentru alegerile parlamentare, publicitatea on-line nu are cum să aibă piaţă în România în sistemul de vot uninominal (poate cu excepţia a 2-3 colegii mai răsărite). Creativii fie aşteaptă alegerile prezidenţiale, fie nu au de a face cu publicitatea electorală.

One thought on “Publicitate electorală, să zicem on-line, la Serile FJSC

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>