Antonio MomocMai poate fi salvat jurnalismul de calitate din punct de vedere editorial și financiar de sub presiunile economice ale platformelor digitale, ale algoritmilor și boților? Presa, între vechiul și noul model de business: redacțiile se situează în ultimii ani între modelul neoliberal anti-comunist și modelul clickbait în interesul algoritimilor.
Ion M. Ionita, redactor șef Historia, m-a invitat alături de Dragos Stanca, (președinte BRAT), la o dezbatere despre crizele și revoluțiile succesive prin care a trecut jurnalismul după 1989, despre impactul revoluției digitale asupra presei tradiționale. Am vorbit despre finanțarea presei din donațiile cititorilor vs publicitatea de stat. Dar și despre influența asupra redacțiilor de știri din partea unor politicieni sau patroni de media apropiați ai unor partide.
Asta în contextul publicării volumului „Mass-media din comunism pe înțelesul tinerilor”, cartea pe care am coordonat-o la Editura Tritonic împreună cu colegii de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Alexandra Bardan și Gheorghe Anghel.
În comunism, prin Legea 3/1974, presa era considerată un instrument al propagandei de partid, presa de inspirație sovietică își „desfășura activitatea sub conducerea Partidului Comunist Român”, iar ziariștii erau considerați „activiști de partid și de stat.”
Din păcate, sunt și astăzi partide care cred și își închipuie că presa este doar un instrument de propagandă politică, iar unele formațiuni parlamentare folosesc și bani publici pentru a cumpăra spațiu editorial nemarcat ca publicitate, dar și pentru a cumpăra bunăvoința unor jurnaliști de televiziune, așa cum am văzut recent din reportajele și anchetele Recorder, G4Media și Europa Liberă.