Blog

Andrei Gheorghe, noi și radioul

Când l-am auzit prima oară pe Andrei Gheorghe la radio eram prin ultimii ani de liceu… M-a convins atunci să văd filmul Seven. L-am ascultat (oamenii de radio înțeleg diferența) din primul an de facultate, prin ’96. Așa au trecut 20 de ani de când mă influențează ca om de media. Intrasem la Jurnalism, eram în TV Sigma, o televiziune studențească, dar întâlnirea cu Andrei în FM-ul românesc m-a convins că vreau să fiu și eu așa când o să fiu mare, că vreau să mă distrez și eu așa cum făcea el în emisiunile lui. Pe radio Andrei era neobișnuit, era atât de acid, era atât de liber și spunea cu bratalitate exact ce gândea, era atât de ironic, era atât de progresist, era atât de wow!

Așa că în ’97, atunci când nu visam să fac o carieră academică, am început să fac radio la un post local public, Radio București (Atena Bucureștilor atunci), așa că mă imaginam un mic Gheorghe, chiar dacă nu aveam prea mult din talentul, curajul sau spontaneitatea  lui. El era pe ProFM, venise din Radio Sky Contanța, iar eu îl ascultam noaptea, la „Midnight Killer”, un show radio care parodia titlul unui serial TV, „Midnight Caller”, o emisiune de noapte în care Andrei le închidea telefonul ascultătorilor când nu se așteptau, în care făcea mișto de prostia fanilor care sunau în direct, în care ridiculiza mentalitatea conservatoare, le râdea în nas românilor verzi, agramaților și sfertdocților, în care miza pe audiența negativă și distra publicul cu răutățile lui. Cam asta a făcut de peste 20 de ani în media, iar în ultimii ani, de când radioul nu mai e ce a fost, pe Facebook. Aici o mostră: ultima sa postare de acum câteva zile.

gheorgheMi-a plăcut atât de mult stilul arogant și liber Andrei Gheorghe încât am devenit fan ProFM, ascultându-l apoi și la prânz la „13-14 cu Andrei”. Puțini realizatori cred că s-au ridicat la nivelul său în anii 90-2000, perioada vârstei de aur a radioului românesc: Răzvan Exarhu și Vlad Craioveanu sunt sigur la acel nivel de cultură, de cunoaștere a limbii române, de spontaneitate și umor.

Mi-a plăcut atât de mult  felul în care se juca pe sine Andrei încât am vrut să ajung și eu acolo, în aer, în FM. Așa că am lăsat un CV în Bd. Pache Protopopescu colț cu Șos. Iancului, la intrare la sediul ProTV. Am mers la Toti Marinescu, director de știri la ProFM, și am lăsat un demo. Evident, răspunsul pe loc a fost: „te vom suna noi!” 🙂  Am continuat să sper și m-am angajat la radio, la București FM, apoi la Realitatea și la Național FM.

În 2004 a venit și ziua pe care o aștepam: după 7 ani de presă radio am primit telefon de la MediaPro, le plăcuse demo-ul meu, mă ascultaseră la radioul unde lucram atunci și pentru că se lansa un nou proiect, Radio InfoPro, m-au chemat la un interviu și mi-au dat o emisiune. Și așa, visul insuflat de Gheorghe de a face Radio în PRO mi s-a împlinit: am ajuns în MediaPro și am făcut radio pentru alți 7 ani cu tupeu, conduși de Maria Zărnescu și Toti Marinescu, apoi de Marius Dobre, în echipă cu Ramon Cotizo și Florin Călinescu. Și așa, o vreme coleg cu vedetele din ProFM, Vlad Craioveanu, Cristi Schnebli, George Vintilă, Călin Gheorghe sau Nono Semen. Când am ajuns la Pro, pe Andrei Gheorghe l-am ratat. Plecase de curând la Realitatea si la Antena 1. În Media Pro am învățat enorm și mi-am făcut prieteni pe viață ca Vlad Craioveanu, Ramon Cotizo, dr. Cătălin Stoica, Țurlă, regretatul Claudiu Roman, Ionuț Dragu, Florin Goldic, Marius Dobre, Cetin Rașit, Lucian Cambeșteanu, Mălina Neacșu, Andrada Fiscutean, Matei Cristian (Mumu), Mihaela Gioga, Ovidiu Bufnilă, Constantin Drăgan, Ernest Fazekaș, Greeg Șerban, Marius Onuc, Mihai Peticilă, Mioara Radu, Andra Gherega, Ovidiu Oanță, Silviu Ștefănescu, Dan Daniel, Georgiana Nemțuc, Edi Gaftoi. Pe toți acești oameni îi admir și i-am cunoscut din vina lui Gheorghe: el m-a împins să fac Radio. Pentru că Radio înseamnă ProFM! 🙂

Cu Gheorghe m-am întâlnit prima oară însă prin 1997-98, înainte să ajung la PRO. Liviu Popescu avea un curs facultativ la FJSC și l-a invitat pe Andrei să ne povestească despre radio. Am fost fascinat de personalitatea acestui personaj incomod, acestui star radio, acestui om enervant de inteligent, mai ales că părea că asist la un show live într-o sală de clasă. Pentru că Andrei era și un talentat actor, juca în viața pubică rolul non-conformistului, și nu întâmplător  a fost distribuit și în câteva filme.

Andrei GheorgheApoi a venit rândul meu să îl invit pe Andrei la evenimentul Serile FJSC. În martie 2007 ne-am împrietenit. A fost savuros cu studenții, i-a desființat pe toți patronii radio-tv, a făcut poante acide despre politicieni, a influențat tineri care văzându-l vorbind acolo și-au dorit la rândul lor să fie jurnaliști de radio sau de televiziune. Ne-am revăzut după aceea la mai multe evenimente publice precum cel în care militam amândoi ca prima femeie să fie pe o bancnotă românească și mereu glumea că ne-am cam „certat” la Serile FJSC. Era felul lui de a spune că s-a simțit bine…

Am vorbit adeseori cu Andrei apoi despre presă, despre cărți, despre școală așa cum o vedea el, despre un fel de a face educație provocând și deranjând prejudecățile oamenilor și despre școlile de jurnalism de la noi, era un individ pragmatic, dar un optimist în ciuda criticilor dure pe care le aducea nepotismului, imposturii, intoleranței și prostiei din jur, știa că îl apreciez ca om de radio și mă felicita mereu pentru orice mic succes aveam în cariera mea academică. Însemna enorm de mult pentru mine părerea lui, chiar dacă nu mai făceam radio din 2010. El a revenit pentru scurtă vreme în ProFM (când stația trecuse la Digi), eu încă nu am revenit în radio, dar el și alți oameni de radio ca el, Craioveanu, Dobre, Cotizo mă încurajează să revin.

Și acum când scriu aceste rânduri despre Andrei la trecut, îmi imaginez că trebuie să fie fake-news, că e o glumă că a plecat, că e o farsă pe care ne-o face el și că râde cu poftă de prostia noastră să credem că el s-a dus sau că s-ar putea duce. Andrei Gheorghe, tu nu vei pleca niciodata, vei fi mereu „în aer”, în urechile, în mințile și în inimile noastre, mereu aici, cu noi, exploziv, incisiv, sobru și amuzant, să ne ironizezi, să râzi malefic și să ne dai o palmă peste ceafă atunci când aberăm savant despre nimicuri!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *