„You Are Fake News!“ Jurnaliști contra demagogi în era digitală

„You Are Fake News!“ Jurnaliști contra demagogi în era digitală

Andrei Manolescu a fost ispirat cand a propus tema din “Dilema veche” a acestei saptamani: “Tu cât poluezi pe net?” Minciunile, ineptiile, trunchierile și manipulările online în jurul evenimentelor de la Caracal (deja nu mai e clar dacă acolo s-a petrecut crima sau dacă Alexandra e încă în viață și în mâinile unei rețea de trafic de persoane), publicarea/difuzarea în presă a înregistrarilor apelului la 112 au scos pe rețele sociale tot ce e mai urât din oameni, de la ură la instigare la violență. Au fost exprimate solidaritate si revoltă, dar si frustrare si deznadejde. Conspirațiile și discursul pe acest ton au amplificat iritarea generală și au condus la o exacerbare a antipatiei între cei cu agende și opinii politice diferite despre cine sunt de fapt vinovații din aparatul de stat și responsabilii de felul în care au răspuns autoritățile apelului copilei la 112.

In acest context tulbure, numarul de saptamana aceasta din Dilema veche este cat se poate de oportun si ii mutumesc lui Andrei ca m-a invitat sa contribui!

Karin Budrugeac in articolul “Sînt Marcel Iureș, cu ce vă pot fi de folos?“ prezinta cifrele studiului Starcom 2018 de monitorizare a comportamentului media în România care pune în cifre obiceiurile online ale tinerilor: “86% dintre tinerii din România cu vîrste între 14 și 17 ani intră pe net de pe telefonul mobil, iar 74% dintre ei au smartphone – procentul crește la 80 după vîrsta de 18 ani. 81% dintre ei stau pe Facebook, iar Instagram este rețeaua socială care are cea mai mare creștere la acest segment de vîrstă: 40% în 2018, față de 15% în 2014.”

In articolul “Regrete din online”, Cozminschi Carina a întrebat șapte adolescenți ce anume din activitatea lor din online de pînă în prezent regretă: “Anxietățile, rușinea, reacțiile impulsive și raportarea la ceilalți nu au rămas neatinse de revoluția online. O serie de decizii luate în mediul online ajung să fie resimțite în offline ca fiind nepotrivite și iau forma unor regrete.”

Dana Berghes se întreabă “Cînd începe responsabilitatea noastră în online și unde se termină?” intr-un articol despre bullying, revenge porn, trolling: “Internetul nu mai este noua lume liberă, ci arată mai degrabă a parcelare antreprenorială, al cărei stăpîn nu-i acasă mai niciodată… Actorii big data nu se implică, pe cît ar fi de așteptat, să modereze comportamentele utilizatorilor. Cenzura discursului de ură este contrazisă de dreptul la exprimare liberă.“

Vlad Andriescu in “Bulevardul social media și regulile de bună purtare”: “Rețelele sociale ne-au fost vîndute drept o utopie în care vom putea să ne regăsim prietenii pierduți, în care vom ține legătura cu oamenii apropiați mai ușor. Și pînă la un punct au îndeplinit cu bine acest rol. … Iar apoi au apărut elementele complicate, ca în viață: oamenii și au spus opiniile politice, mulțimile au tăbărît pe oameni lipsiți de apărare și i-au umilit public, radicalizarea a fost din ce în ce mai profundă. …. În viața reală încercăm să spunem ceva în cunoștință de cauză despre o persoană. Uneori doar pentru că vedem acea persoană, ne impune un anumit mod de a vorbi cu el/ea. Pe Internet, în pseudo-anonimitatea de acolo, nu avem acest filtru.”

Andrei Manolescu în “Reversul libertății”: “Noile tehnologii care permit comunicarea online au fost o vreme teritoriul unei libertăți absolute… iar reversul a venit sub forma postărilor de tip hate speech, revenge porn, trolling, bullying sau fake news. Fake news-ul a devenit o strategie de-a dreptul militară (folosită la invadarea unor regiuni din Ucraina), dar și o metodă de a destabiliza democrații cu veche tradiție și de a aduce la putere indivizi din specia populiștilor.”

Eu am scris despre cum folosesc demagogii știrile false și emotiile userilor pentru a amplifica isteria online și a se construi ca salavatori în „You Are Fake News! Jurnaliști contra demagogi în era digitală”: “Într-un editorial din The Guardian din iulie 2019, „From Trump to Boris Johnson, we’re moving from post-truth to post-shame“, Alastair Campbell definea retorica populiștilor drept minciună de agitație a cetățenilor nemulțumiți ale căror probleme mai mult le adîncește: Populism means never having to say you’re sorry and never having to say you’re wrong. You just change the subject.“

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>