Preţul corect al jurnalistului în criză financiară

Unii jurnalişti pot coborî foarte mult în campanie electorală. Până la condiţia de preş. Alţii cresc foarte mult, până la statutul de ziarişti responsabili: cei din urmă sunt de regulă jurnaliştii care nu se văd pe sticlă, care nu lucrează în televiziune şi care nu moderează talk-show-uri cu caracter electoral – cărora eufemistic li se spune mai nou “dezbateri electorale.” 

Din articolul-anchetă al jurnaliştilor de la Hotnews Am negociat pentru un candidat. Cum apari la show cu 5000 de euro sau cu 20.000 rezultă indirect că pe Marinescu “Bideu” şi pe Constantinescu “Ciocu Mic” i-ar fi costat 6 mii de euro de căciulă să participe la emisiunea în care s-au bălăcit şi care nu le-a adus deloc puncte electorale. (Câteva puncte de rating şi niţică notorietate – şi în special vizualizări pe youtube – le-a adus însă prezentatoarelor emisiunii). Nu vrem să ştim dacă salariul prezentatoarelor depinde de banii pe care îi plătesc invitaţii, nu e nevoie să le întrebăm nici dacă au luat bani de la invitaţi, PR-ul lor va răspunde oricum că nu, deşi B1 este televiziunea care şi-a afişat alături de OTV de la bun început preţurile pentru emisiunile electorale.

Venerabilul jurnalist Ciutacu’ însuşi a fost chestionat pe acestă temă de Hotnews.ro şi deşi marketingul de la Antena 3 stabilise deja preţul, invitatul şi lista de întrebări, citatul ziarist a negat că altcineva decât el controlează emisiunea pe care o găzduieşte televiziunea lui Voiculescu.

Continue reading

Publicitate electorală, să zicem on-line, la Serile FJSC

Că politica nu-i interesează pe tineri nu trebuie demonstrat de sondaje sau în studii de piaţă. Că tinerii sunt cei mai mulţi consumatori de internet este iarăşi un truism pe piaţa media din România. Că publicitatea electorală la noi e ternă, nu e o mare descoperire. 

Dar despre toate astea au vorbit invitaţii Serilor FJSC luni seara, pe 24 noiembrie la dezbaterea despre “Publicitatea on-line”. Discuţiile despre publicitatea electorală au fost cu totul secundare, ba chiar nesemnificative în economia întâlnirii. Prezentarea despre istoricul comunicării on-line sau cea despre mijloacele de promovare digitale şi on-line (în epoca 2.0 ) au fost excelente.

Dar pentru mine, ca profesor şi simplu cetăţean, a fost semnificativ şi altceva – mulţi publicitari reacţionează ca publicul sictirit de politică la idea de vot: “Nu sunteţi normali, mergeţi la vot!?, nu mergeţi undeva la munte, nu aveţi ceva mai bun de făcut pe 30 noiembrie?” s-a mirat unul dintre invitaţii Serilor FJSC. Altul a punctat în treacăt cât de plictisitoare şi anodină este publicitatea electorală românească.

Oare clientul politic nu este pentru agenţia de publicitate, ca şi clientul comercial, tot un client până la urmă? Se pare că nu. Oare creativul din publicitate nu ar trebui să fie la fel de inspirat când are idei despre clip, afiş, slogan, etc pe care le concepe pentru candidat? Din discuţiile de la Serile FJSC se pare că nu. Oare banii care pot veni dinspre clientul politic spre agenţia de creaţie/producţie nu sunt tot bani ca şi bugetele plătite de companiile de produs detergenţi, bere, ţigări sau telefoane mobile. Ei bine-nţeles că nu, banii politicienilor sunt murdari şi pătează onoarea advertiser-ului.

Ştim că se face prost, neinspirat, plicticos publicitate electorală în România. Dar cei care concep publicitatea asta nu sunt tot publicitarii din aceleaşi companii, nu sunt copy-writer-ii aceloraşi agenţii de publicitate…? Din felul în care au vorbit invitaţii mei în seara asta despre cum arată publicitatea electorală românească se pare că nu. Continue reading