Candidatul la prezidențiale al unui partid social-democrat din Uniunea Europeană se poziționează ca apărător al valorilor religioase. Formațiunea pe care o conduce își are originile în socialism într-un partid comunist din Europa de Est. Contradicția dintre ateismul marxist și religiozitatea unui socialist ne-ar mira doar dacă nu am trăi într-o țară unde aspectele doctrinare sunt mofturi. Aici coerența dintre sigla partidului și politicile guvernamentale este o excepție.
Mândria de a fi etnic român și ortodox sunt punctele cu care se diferențiază în pre-campanie candidatul PSD, Victor Ponta. Mândria de etnie este tema cu care s-au lansat candidații Partidul Social Democrat și la alegerile europarlamentare din 2014.
Pentru că am fost invitat de Mircea Vasilescu de la Dilema veche in studioul Adevarul Live la o emisiune dezabatere despre comunicarea politică în era digitală, m-am pregătit pentru emisiune monitorizând ce comunică în mediul online (pe rețele sociale și pe bloguri) potențialii candidați, acum la doar 3 luni înainte de startul campaniei electorale prezidențiale.
În România de azi un radical naționalist, ca Gigi Becali, este primit cu brațele deschise în PNL și acceptabil ca “liberal” doar pentru că are bani; un politician extremist, ca Vadim Tudor, care cerea moartea intelectualilor în revista România Mare în anii ’90, este acum apreciat ca “democrat” si umanist pentru că se lamentează despre cât de iubitor de animale este el și cum i se rupe inima de masacrul mistreților de la Balc; un jurnalist de televiziune care a fondat un partid de teamă de închisoare și pentru a obține imunitate, ca Dan Diaconescu, este privit ca Salvator al economiei, iar partidul său (cinic intitulat “al Poporului”) obține 15% din voturi în timp ce el și membrii partidului continuă propaganda la OTV din postura de așa-ziși ziariși sau invitați permanenți. Continue reading →
În timp ce partidele mari şi candidaţii lor se jucau la televizor de-a democraţia (oamenii din partide bârfeau pe fundal prestaţia adversarilor sau aplaudau slugarnic fiecare propoziţie a candidatului pe care îl susţineau), refuzând dreptul celorlalţi 9 candidaţi să îşi exprime punctul de vedere asupra preşedinţiei şi asupra rolului preşedintelui într-un regim pluripartid, Vadim Tudor protesta inutil în faţa Palatului Parlamentului. Televiziunile şi presa în general nu i-au dat mare atenţie Tribunului (CVT a apărut 3-4 minute pe Antena 3 înainte de confruntare), aşa cum nici candidatului Partidului Verde, Remus Cernea şi nici tinerilor care s-au adunat în Piaţa Universităţii aseară în semn de protest, nu li s-a acordat atenţie media.
În timp ce reprezentanţii sistemului politic de partide îşi împărţeau popularitatea şi voturile la tv (într-o dezbatere din care a rezultat că niciunul dintre cei 3 nu are soluţii pentru ieşirea din criză), susţinătorii lui Remus Cernea postau acest clip pe internet. Pentru că, în vreme ce partidele care deţin puterea controlează presa de stat şi CNA-ul şi investesc sume uriaşe în campaniile de televiziune şi afişaj, candidaţii partidelor mici se bucură de sprijinul oamenilor obişnuiţi, simpatizanţi care postează din convingere pe internet fără să execute vreun ordin de patid ori vreo comanda de la vreun centru de decizie de comunicare.
Sociologul Max Weber distingea în Politica o vocaţie şi o profesie, între politicieni care sunt în viaţa politică pentru politică şi politicieni care trăiesc din politică. Distincţia era între oameni politici care fac politică din convingere şi cei care fac politică din interes. Nu este dificil de înţeles interesele cui le reprezintă politicienii care ieri au fost la Palatul Parlamentului şi au apărut şi la televizor.
Dacă Mircea Geoană a scos vreo vorbă de duh în ultimele zile, aceasta o reprezintă sintagma “PD-L-EBA”. Uniunea PD-L cu EBA (cel puţin la Constanţa fuziunea pre/electorală a fost recunoscută oficial) a fost botezată inteligent “Pedeleba” de prezidenţiabilul pe care unii îl alintă şi astăzi pe nedrept Prostănacul. Cu alte cuvinte, liderul PSD mărturiseşte că se află într-o alianţă la guvernare cu pedelebişti. Gura păcătosului…
Dacă ar fi să analizăm serios şi dacă am pune între paranteze noua formaţiune (PD-LEBA), cel mai mult la aceste alegeri europarlamentare ar fi de apreciat absenteismul. Cetăţenii patriei dau dovadă încă o dată de inteligenţă dând cu tifla politicienilor. Dacă ar fi avut cu cine, românii ar fi votat. Dacă ar fi avut de ce, românii ar fi votat. Dincolo de ceea ce pretind analişti ca Emil Hurezeanu sau Cristi Pîrvulescu, cetăţeanul Mircea Badea are de această dată dreptate: fie că votezi pentru, fie că votezi contra, alianţa nefirească PD-LEBA+PSD este demonstraţia cinică a omului politic că atunci când vrea la putere nu ţine cont de voinţa alegătorului. Şi pentru că alegătorul nu este atât de prost, i-a întors spatele politicianului, aşa cum politicianul face de regulă în perioada dintre campaniile electorale.
„Urez la ea succes!” Este un citat dintr-o urare a prea-necunoscutului Nati Meir pentru Moni Columbeanu. Doamna Irinel a primit kafkian rolul de comunicator care să-l scoată din anonimat pe candidatul la preşedinţie.
Acum, după ce Oana Zăvoranu a ieşit la fel de rapid cum a intrat în politică (Cherida a fost fulgerător purtător de cuvânt, responsabil cu iamginea şi potenţial candidat la parlamentare), este rândul unui alt personaj monden să încerce marea (lui Băse) cu degetu’.
Precum Elena Băsescu (şi Tăriceanu), Monica Columbeanu vine dinspre modelling spre politică. Ca şi fata marinarului şi fata omului de afaceri ţine să spună cu orice prilej că a făcut o facultate (mezina Băsescu – ştiinţe politice şi economice, Moni – comunicare şi relaţii publice). Amândouă au însă grave carenţe de vocabular. Problema lor de clasa a 4-a este pluralul substantivelor. Elena cu „succesurile”, Moni cu „semnalurile”.
Recent, de fapt cu puţin inainte de Paşte, într-un interviu la ştirile Antenei 1, fotomodelul mărturisea nici mai mult nici mai puţin că cel mai mult îşi doreşte să se despartă de România! Moni declara că ar vrea să i se ofere şansa să crească şi mai mult, cât mai departe de România… la Hollywood!
În absenţa politicienilor profesionişti şi a comunicatorilor de meserie, pe scena politică românească dau din coate personaje de poveste. Alegătorilor care ar lua în serios mesajele electorale ale Monicăi în noua ei calitate de purtătoare de cuvânt a unui candidat la preşedinţie, le recomand să aştepte prima ei declaraţie de presă necitită de pe promter… mai ales că despre calităţile dumneaei de bun vorbitor am primit primele „semnaluri.” Urăm şi noi la ea succesuri!
