Arta de a vorbi în public, între violența de limbaj și oratorie

Arta de a vorbi în public, între violența de limbaj și oratorie

Calitatea discursului public lasă mult de dorit. E suficient să ne uităm la discursurile parlamentare sau electorale, fie sforăitoare, fie pline de ironie frustă, de bășcălie de bodegă. Ne datorăm nouă, ca indivizi, să vorbim frumos unii cu alții, din respect pentru noi, din politețe pentru ceilalți, atât pentru a ne face mai bine înțeleși, pentru a transmite corect mesajul, cât și pentru câștiga simpatia celorlalți și a produce efectul sau impactul dorit.

Continue reading

Invoc Articolul VII în interesul cetățenilor români din diaspora

Invoc Articolul VII în interesul cetățenilor români din diaspora

Mă întorc în presă. Nu e ca și când aș fi plecat vreodată. Din 2010 după proiectul InfoPro, MediaPro, am continuat să răspund invitațiilor la radio și televiziune, am scris pe platforme online, am ținut cursuri la Facultatea de Jurnalism. Și voi continua să o fac.

Societatea Română de Televiziune îmi face onoarea de a mă invita să fiu moderator și gazdă în studiourile sale. Din această seară, în fiecare miercuri, de la 21.30, vă aștept pe TVRi la emisiunea Articolul VII în care dezbatem subiecte din actualitatea politică, economică, socială care îi afectează mai ales pe românii din afara granițelor.
Continue reading

Portret de campanie pentru alegerile generale 2016

Portret de campanie pentru alegerile generale 2016

In seara de duminica a alegerilor generale, pe 11 decembrie 2016, am participat impreuna cu antropologul Vintila Mihailescu la emisiunea “Romania, portret de tara”, moderata la TVR 1 de jurnalistul Catalin Stefanescu. Urmaresc emisiunea “Garantat 100%” cu destul consecventa si apreciez stilul si abordarea realizatorului. Dar a fi in platou cu el si a-l urmari in direct pe Catalin Sefanescu este o sansa uriasa de a participa la un debate inteligent condus de un jurnalist de o rara autenticitate si o fina competenta.

Moderatorul ne-a condus cu stil prin temele majore ale campaniei electorale pentru Parlament si ne-a provocat sa le demontam pe rand. Desi impresia generala a fost aceea a unei campanii anoste, totusi pe internet si pe televiziunile de stiri s-au polarizat taberele intre cei care l-au acuzat pe “Ciolos ca este fiul lui Soros” si cei care au diabolizat PSD ca fiind “partidul rusilor”. Si intr-un caz si in celalalt, frica de straini a fost mecanismul de stimulare a participarii pentru un vot negativ. Participarea la vot, presa alarmista si jurnalisti amatori, teoria conspiratiei ca mecanism de mobilizare la urne au fost temele deconstruite ale unei discutii din care eu am plecat acasa cu sentimentul ca se pot face si in Romania dezbateri serioase la un nivel inalt, chiar la televizor, si ca pana la urma acesta este rolul televiziunii publice.
Continue reading

2005

2005

Conceptul Serile FJSC s-a nascut o data cu dezbaterea declanşata spontan dupa vizionarea filmului documentar despre Revolutia romană “1989. Sange si catifea”. Pe 22 noiembrie 2005 Antonio Momoc l-a avut ca invitat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti pe autorul filmului documentar, regizorul Cornel Mihalache.

Dezbaterea de la etajul 6 nu a ramas fara urmari in mass-media din Romania: Mihalache i-a invitat la TVR1 pe studentii FJSC la dezbaterea 16 ani de la Revolutie. A facut apoi si un film documentar, Ora de curs, cu discutia si interventiile studentilor de la jurnalism despre ce stiu sau cum isi amintesc ei anul 1989.

2011

2011

24 martie 2011

“Cum arata Romania din primul birou editorial romanesc deschis la Bruxelles”

Jurnalistul Ovidiu Nahoi, redactor-sef la Adevarul Europa si Simona David, director Corporate Affairs la Adevarul Holding au vorbit la prima editie din 2011 a Serilor FJSC despre primul birou editorial romanesc pe care Adevarul Holding l-a deschis la Bruxelles in noiembrie anul trecut.

Ovidiu Nahoi a punctat ca Bruxelles este un “oras birou in care a vazut cei mai multi oameni taraind valize si serviete” si ca 80% din legislatia Romaniei se face acolo. De asemenea, in Bruxelles, exista cea mai mare adunare de presa din lume, aproximativ 3000 de jurnalisti acreditati făcandu-si simtita prezenta la institutiile Uniunii Europene. In fiecare zi, au loc cate 100 de evenimente la care oamenii de presa sunt invitati sa participe.

Ovidiu Nahoi si Simona David au vorbit despre avantajele pe care le-ar putea avea jurnalistii romani o data cu deschiderea unui birou editorial la Bruxelles: acolo exista conditii bune pentru jurnalisti, exista o zona de comunicare online foarte buna, exista o incredere reciproca intre presa si politicieni, o cantitate de informatii surprinzătoare si din aceasta cauza jurnalistul trebuie sa fie atent la ceea ce selecteaza pentru a transmite publicului de acasa. Exista si dezavantaje la Bruxelles: birocratia si barierele unui limbaj rigid, folosit mai ales de comisarii europeni.

Ziaristul Ovidiu Nahoi a invocat si cazul europarlamentarului roman Adrian Severin pentru a ilustra diferentele de abordare de comunicare dintre politicienii romani si straini: politicienii de la PSD si-au inchis telefoanele dupa izbucnirea scandalului, in vreme ce europarlamentarii altor state au organizat o conferinta, au trimis materiale video si declaratii scrise jurnalistilor, au dat dovada de transparenta maxima. Simona David i-a invitat pe studentii de la jurnalism sa se înscrie la un program de internship. Pentru a participa, cine este doritor trebuie sa trimita pe adresa de e-mail cariere@adevarulholding.ro un CV si o scrisoare de intentie in care sa povesteasca de ce doreste un internship la Adevarul!

Despre eveniment au scris si ziaristii de la Adevarul.

(Fotografii realizate de Irina Prisacariu)

13 aprilie 2011

“Pap Pics – Jurnalism investigativ sau presa de scandal?”

Invitatul Bill Averry, jurnalist la Pap Pics (Paparazzi Picture Agency – Agentie din Londra, fost fotograf pentru cotidianul The Sun vreme de 10 ani) si Razvan Voicu, jurnalist roman colaborator la PapPics au dezbatut cu studentii FJSC despre cum sunt perceputi paparazzi in occident si in Romania.

Bill Averry a punctat ca paparazzi nu inseamna doar sa apesi pe un buton, ci presupune multa munca de investigatie pentru care trebuie sa ai anumite calitati de ziarist. Un paparazzo trebuie sa gaseasca povestea, sa fie curios in legătura cu povestile din media. Bill Avery spunea ca nu e posibil sa afirmi ca nu gasesti poveşti in Romania, cand in tara noastra exista atatea scandaluri, atatea probleme economice, fapte de coruptie etc. Concluzia lor: un paparazzo este vazut prost la noi pentru ca este confundat cu fotografii de la rubrica monden.

Razvan Voicu a oferit numeroase exemple de vedete care au facut orice a fost necesar sa fie cunoscute de publicul larg, printre care Bianca Dragusanu si Monica Columbeanu. Paparazzi ajuta la randul lor starurile sa se faca cunoscute, presa avand nevoie de astfel de personaje pentru ca vand. Pentru vedete nu conteaza dacă publicitatea este pozitiva sau negativa, important este sa vorbim despre ele. Multe vedete din Romania vor sa apara pe prima pagina sau in prime-time si de aceea ii cauta pe paparazzi si le fac agenda.

Bill Avery a argumentat ca jurnalistii de la Pap Pics nu cauta povesti doar din sfera mondena, ci si din cea sociala sau politica. Acesti jurnalisti folosesc fotografiile pentru a demonstra ca ceea ce publica ei este adevarat. Cea mai mare problema pe care a intampinat-o jurnalistul britanic Averry in tara noastra este ca nu gaseste oameni cu care sa lucreze. Cei care doresc un job la PapPic trebuie doar sa dea un email la adresa info@pappics.co.uk.

(Fotografii de Irina Prisacariu)

19 octombrie 2011

“Secretele unui interviu cu Presedintele”

Luca Niculescu (RFI, TVR, Digi 24) a urmat cursurile Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii‚ Universitatea din Bucuresti, promotia 1995. Nu a intrat la FJSC din prima incercare, dar daca ar fi sa o ia de la capat, ar da admitere tot la FJSC. Se mandreste cu aceasta facultate, a invatat notiunile de baza ale profesiei sale aici, si-a insusit cultura profesionala si face jurnalism de informare pentru ca la cursurile FJSC a asumat regula jurnalismului de calitate ca genul de opinie nu se amesteca cu cel de informare.

Este redactor sef la RFI si realizator-moderator al unei emisiuni de politica externa la TVR. Nu isi exprima in programele sale opiniile politice, cum elegant refuza sa o faca chiar si atunci cand scrie editoriale la Dilema veche. Afirma cu mandrie ca a rezistat oricarei tentatii, ca nu a facut compromisuri si nu a cedat presiunilor redactionale sau politice. Nu preda intrebarile niciodata invitatilor sai înainte de emisiune si se ocupa/ se asigura personal de prezenta invitatilor in studio.

Luca Niculescu a primit mai multe premii pentru radio şi televiziune: premiul (Asociatiei Profesionistilor din Televiziune) APTR 2008 pentru talk-show si premiul APTR 2011 pentru emisiune-magazin. Institutul European din Romania l-a desemnat in 2010 Personalitatea Europeana a anului. Dar la FJSC a vorbit cu modestie despre ce inseamna pentru el sa fie jurnalist si despre oportunitatea pe care o ai in aceasta profesie de a sta de vorba de la egal cu cei mai puternici oameni ai lumii.

Intitulata “Secretele unui interviu cu Preşedintele” dezbaterea nu a fost una dedicata exclusiv talk-show-lui cu Traian Băsescu. Cu umor si echilibru, Luca a marturisit ca are mereu emotii in direct, ca nu doarme prea bine inaintea unui interviu cu personalitati de prim rang, ca nu e prea spontan si tocmai din acest motiv asi pregateste temeinic interventiile si ca isi face auto-critica dupa emisiuni in legătura cu intrebarile pe care nu le-a adresat la timp sau la momentul oportun.

Realizator de emisiuni de politica externa, Luca Niculescu nu a ezitat sa vorbeasca despre imaginea Romaniei in presa occidentala, in special in cea din Franta, precum si despre criza financiara internationala. Jurnalistul a analizat si scenariile posibile in legatura cu viitorul sau destramarea Uniunii Europene si a zonei euro, insitand pe falsitatea mitului ca statul-social s-ar afla la originea crizei si pe importanta ca statele din zona euro sa identifice solutii politice si economice solidare pentru salvarea de la faliment a statelor componente care au preluat datoriile bancilor private.

(Foto de Alexandru Matei)

23 octombrie 2011

Un brand: “Romania, te iubesc!”

Un inger l-a sfatuit pe Alex Dima (ProTV) sa aleaga profesia de jurnalist dupa ce urmase cursurile Seminarului Teologic si dupa ce a predat vreme de un an ora de religie la clasele primare. Acest inger este sotia lui care s-a ridicat la cer dupa ce s-a stins dramatic intr-unul din spitalele din Romania. Aceasta este marturisirea pe care Alex Dima a facut-o in fata studentilor FJSC.

Alex Dima a fost cum e firea lui: emotionat, direct, sincer, modest, plin de umor, spontan, profesionist. A  comentat cateva din materialele sale de la “Stirile ProTV” si de la “Romania, te iubesc”: orfanii crescuti de preotul din Valea Screzii, canicula in Clejani, masacrul asupra padurilor din Bihor, Harghita si Covasna.

A vorbit despre experienta sa kafkiana dintr-o televiziune condusa de Silviu Prigoana (Realitatea TV in 2002, acolo unde a fost coleg si cu moderatorul evenimentului Serile FJSC). S-a confesat cum a trecut de la salariul de profesor de 70 de euro, la cel de jurnalist. A dezvaluit cum s-a nascut “Romania, te iubesc” si ce rol a jucat “shogunul” ProTV, Adrian Sarbu. A povestit cum ajunge el la un subiect, cum si cat se documenteaza, cum obtine informatia, cum fura constant meseria de jurnalist. O ancheta la “Romania, te iubesc” inseamnă doua luni de documentare si peste 70 de ore de filmare bruta. O stire sau un reportaj pentru “Stirile ProTV” il costa doua ore.

Studenţii FJSC au scris pe facebook ca Alex Dima este genial. Nu-i contrazic, dar cred ca mai curand ei au simtit emotia profunda si pasiunea nebuna cu care Alex Dima isi face meseria. Zi de zi, Alex Dima este indragostit de munca lui, de viata de reporter. La Serile FJSC fiecare vizionare de material semnat Alex Dima a fost urmata de ropote de aplauze, iar la final s-a aplaudat ca la opera, in picioare. Au fost doua ore de dezbateri. Si pentru căa unii studenti nu s-au saturat, au mai petrecut o alta ora la povesti cu Alex Dima despre viata de la filmare.

(Foto de Bute Cezar Constantin)

23 noiembrie 2011

“De la rapirea jurnalistilor in Irak la primul WikiLeaks din Romania”

Ovidiu Ohanesian a povestit la Serile FJSC despre zona ascunsa, sumbra, mai putin discutata a meseriei de jurnalist, a jurnalismului care investigheaza acolo unde accesul la informatii i se refuza prin secretizare. Despre inceputurile carierei sale, Ohanesian a precizat ca nu a urmat o facultate de profil, ca a incercat mai multe meserii si pana la urma a absolvit o Facultate privata de Management. Este jurnalist din 2003, de cand a trimis la ziarul “Romania Libera” informatii despre combinatul Krivoi Rog din Ucraina. Interesul opiniei publice pe tema acestui subiect a dus la angajarea lui la ziar, la sectiunea investigatii.

Jurnalistul a marturisit ca a preferat intotdeauna sa isi desfăşoare munca de teren in zone saracacioase, de conflict, precum Orientul Mijlociu, Rusia, Afganistan, deoarece le vedea mult mai interesante decat pe cele stabile economic. La intrebarea din sala “Cum s-a alcatuit echipa de jurnalisti trimisi in Irak?” Ovidiu Ohanesian schitează un zambet. Isi aduce aminte apoi, cu putină indignare, de campania electorala din 2004 a lui Traian Băsescu si de promisiunile privind schimbarea institutiilor statului si a societatii romanesti.

La inceputul anului 2005 Ovidiu Ohanesian a primit din redactia ziarului RL propunerea de a merge in Irak impreuna cu ceilalti doi jurnalisti de televiziune – Sorin Miscoci si Marie Jeanne Ion, pentru a realiza un reportaj. Dupa cinci zile petrecute in Irak, cei trei au fost rapiti pe strada si racolati intr-o masina.

Ulterior, la intoarcerea in tara, jurnalistul a descris experienta rapirii in trilogia: “Amintiri din portbagaj”. Despre cele cincizeci si unu de zile (51) in care a fost rapit si pe care le-a petrecut flamand in subsolul unei ferme, jurnalistul vorbeste de parca ar povesti o piesa de teatru absurd: vanataile de pe fetele lor, urmele loviturilor care storceau lacrimi telespecatorilor din Romania erau un simplu machiaj; mesajul de salvare doar o simpla regie, iar rapitorii ii cereau indicatii cameramanului Miscoci privind utilizarea camerei video. Cu cat suspiciunile presei din tara privind veridicitatea acestei rapiri era pusa la indoiala, cu atat rapitorii ofereau un cadru cat mai realist: pe cameramanul Sorin Miscoci l-au imbracat in portocaliu pentru a sugera un ritual al mortii intalnit adesea in rapiri, iar pe Ovidiu Ohanesian nu l-au mai machiat, ci l-au lovit in realitate

Despre rapirile din Irak, Ohanesian a vorbit ca fiind niste „operatiuni speciale” care urmaresc scopuri oneroase, iar cei care se afla in spatele acestor operatiuni apar la televizor si vorbesc despre o lume mai buna. Ovidiu Ohanesian a povestit mai in gluma, mai in serios ca i-a gasit pe falsii rapitori pe Facebook unde apar in fotografii alaturi de familiile lor.

Mesajul lui Ovidiu Ohanesian catre cei care se indreapta spre profesia de jurnalist: “ Daca parintii si bunicii nostri au fost invatati sa fie mintiti, noi nu avem nici o scuza. Traim intr-o era informationala si trebuie sa stim daca este urmarit interesul public sau nu. Esenta acestei profesii consta in a deschide ochii opiniei publice.”

(Foto de Alex Matei)

7 decembrie 2011

HBO Romania – Despre productia documentarului “Lumea vazuta de Ion B”

dsc_0091Absolvent de FJSC, producatorul HBO, Aurelian Nica, le-a raspuns studentilor de la Jurnalism intrebarilor precum “Care e reteta succesului unui documentar?” si ”Cum de a trecut de la jurnalism la productie tv ?” Producatorul executiv, Aurelian Nica, a explicat in ce consta munca de productie si a aratat ca in ciuda prejudecatilor, “producatorul nu este doar omul cu banii”.

Dupa vizionarea documentarului ”Lumea vazuta de Ion B.” studentii au dorit sa afle ce s-a intamplat cu Ion B. si daca va exista o continuare a filmului care sa urmareasca viata artistului de dupa succesul international castigat din expozitiile in strainatate. „Eram in Elvetia si ne pregateam pentru o expozitie ce urma sa aiba loc. In timp ce toata lumea era la masa, Ion a fost gasit langa niste tomberoane cautand reviste pentru a le decupa. Nu este atat de usor sa rupi un om din mediul in care a trait timp de treizeci de ani. Artistul e ca o planta care este posibil sa nu prinda iar radacini atunci cand ii schimbi locul.”

Aurelian Nica apreciaza ca in Romania nu exista un public de filme documentare, dar este convins ca publicul poate fi educat in directia buna. Asta propun si productiile orginale HBO: managerii HBO au observat ca proiectate in sali de cinema, documentarele nu au succes la public in Romania, dar daca sunt aduse in festival, atunci salile de proiectie sunt pline.

2013

2013

6 martie 2013

“Jurnalismul narativ”

Invitati: Cristian Lupsa & Decat o Revista

lupsaInvitatii mei de la Decat o Revista au povestit studentilor FJSC, colegilor lor mai mici, cum au ajuns sa faca ceea ce fac astazi. Cu pix si carnetel, oameni in toata firea luau notite, subliniau idei, faceau observatii despre ce expunea fiecare dintre colegi si despre reactiile din sala. Adrian Lungu a povestit despre “cititori, ca oameni”. Gabriela Piturlea a spus povestea bucatarului de chocolate chip cookies si nu a vorbit deloc despre ea insasi. Oana Sandu a vorbit despre “ascultatorul de radio ca bizon” in filosofia de marketing a radio Europa FM, dar si despre reportajele ei din care reies indiferenta autoritatilor fata de persoanele cu autism si despre problemele grave din domeniul sanatatii mintale. Lavinia Gliga a vorbit despre “scrisul ca act intim”. Gabi Dobre (a carui activitate de la ActiveWatch o cunosc foarte bine de pe vremea cand lucra cu fosta mea colega Liana Ganea) a vorbit despre cum orienteaza editorialistul reporterii pe care ii trimite pe teren.

Cristian Lupsa, responsabilul principal al revistei, nu a ascuns pasiunea lui pentru presa iesita de sub tipar. Si desi nu e deloc anti-new media, a atras atentia asupra consumului de presa online vs print in Romania: digitalul nu este deloc mai ieftin decat printul, ba ar putea fi si mai scump. Dar consumatorii de continut online din Romania nu sunt inca dispusi sa plateasca pentru ceea ce iau de pe internet. Userii vor accces gratuit la continutul online. Se va schimba la un moment dat acest tip de consum si atunci Decat o Revista va schimba strategia. Din acest motiv, a face astazi o revista in print pe care oamenii o vor pastra ca obiect de colectie este un imbold pentru ei si pentru continuarea unui business al carui viitor are deocamdata multe necunoscute.

Cristian a vorbit si despre cum se face jurnalismul in Romania si cum nu ar trebui sa se faca: fara verificarea numelor din stire sau a datelor, cu informatii eronate sau de-a dreptul false. Jurnalistul roman este copy-paste, superficial si neatent la consecintele actului jurnalistic. Jurnaliştii de la Decat o Revista, cei mai multi dntre ei fosti mei studenti, poarta cu ei constiinta omului care lucreaza in interesul cititorilor. Este un curaj si un lux pe care nu stim cum si-l permit si re[rezinta un model de afacere de presa care daca va creste poate rasturna multe pronosticuri despre viitorul jurnalismlui.

Motivatia lor? Dincolo de placerea de a scrie, de a citi, de a fi in mijlocul oamenilor? Este aceea de a vedea cum lucrurile se schimba si cum, sub influenta scrisului lor, oamenii se schimba. Am spus-o si la dezbatere: nu stiu daca lumea sau oamenii vor fi afectati de impactul scrisului lor. Dar stiu ca prin jurnalismul profesionist pe care il practica, prin modelul pe care il oferă tinerilor cititori si scriitori care vor ss fie ca ei, jurnalismul romanesc a suferit deja schimbari, iar societatea romaneasca arata un pic altfel cand ne uitam la acesti tineri jurnalisti, cand i ascultam sau ii citim.

             

9 aprilie 2013

“Daca nu stai cuminte, vine tiganul si te fura!”

Invitat: Ambasadorul Regatului Tarilor de Jos, Excelenta sa Matthijs van Bonzel

Eveniment organizat cu Agentia Impreuna in Saptamana romilor.

Ambasadorul Regatului Tarilor de Jos a discutat cu studentii FJSC despre implicatiile cetateniei europene a rommilor si despre percepția minoritatii roma in Europa.

24 octombrie 2013

“Cum ne alegem modele profesionale in jurnalism si publicitate”

Invitat: Andi Moisesu, ProTV

DSC_0171 DSC_0079  1375996_10200843583077239_1338160794_n  DSC_0087  1392519_10200843583037238_100681547_n

Foto de (Bute Cezar Constantin)

Andi Moisescu si-a pastrat peste ani atitudinea de om normal in ciuda statutului de vedeta de televiziune. L-am invitat la Serile FJSC prima oara în 2006 cand a fost ales (alaturi de CTP), prin sondaj, pe primul loc in topul modelelor profesionale ale studentilor Facultatii de Jurnalism. La dezbaterea de atunci spunea cu modestie si cu umor ca de fapt si el venise in sală sa-l asculte pe Cristian Tudor Popescu.

In 2013 a revenit mai matur la Serile FJSC, dar cu aceeasi atitudine de om cu picioarele pe pamant, constient de efortul si profesionalismul care l-au adus la nivelul de notorietate si recunoaștere la care se afla. Au fost peste 300 de studenti in sala atrasi ca de un magnet, iar cei prezenti au discutat cu Andi despre manipulare prin televiziune, despre cata educatie poate face o televiziune privata, despre produse mediatice comerciale care nu exclud calitatea, despre ipoteza daca generatia tanara poate oferi alte modele profesionale.

Desi Andi a spus foarte putine lucruri noi despre cariera lui, a confirmat si cu acest prilej calitatea sa umana. Cu simplitate a subliniat ca el nu ar avea niciun talent in plus fata de restul oamenilor, poate doar niste experiente in plus provenite din faptul ca a stiut sa pretuiasca timpul pe care nu l-a risipit. Iar atunci cand a fost intrebat daca se autocenzureaza din motive de PR a raspuns ca nu exagereaza si nu se cenzureaza, ci vorbeste cu masura. Castigul serii a fost tocmai aceasta abordare cumpatata si de bun-simt din partea unui om care a reusit, a unui profesionist de televiziune care declara cu ironie in fata studentilor: „Unele vedete de televiziune ajung sa creada ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior, ba chiar ca se pot trage de bretele cu el.”

14 noiembrie 2013

“De la gherila la patrula”

Invitat: Vlad Craioveanu, Radio 21

DSC_0206Vlad Craioveanu nu a pus niciun pic de fard, niciun pic de machiaj in povestea vietii lui de om de radio sau de vedetade televiziune. A marturisit cum traia la inceputul carierei sale cu 60 de euro pe luna, restul de 70 de euro din salariu platindu-i pe chirie, in vreme ce trustul la care lucra facea milioane de euro din publicitatea obtinuta pe seama rating-urilor sale. A plecat de jos si a vrut sa ajunga repede sus, socand un public conservator, putin educat si traditionalist.

Pana la urma “brandul” Craioveanu se diferentiaza tocmai prin ironia acida cu care abordeaza viata, societatea si show-ul, prin curajul de a spune cu cinism, cu umor, in direct, absolut tot ce ii trece prin cap, prin originalitatea cu care rade de tot ce este grav, printr-o anumita sinceritate cu care daca te intalnesti nepregatit te poti întreba daca nu cumva omul e ticnit. Dar ticneala nejucata a lui Craioveanu este un fel neobisnuit de a fi 100% sincer cu tine insuti si curajos in a exprima cu exactitate exact ceea ce gandesti depre ceilalti.

Craioveanu: „Ca sa fii un om bun de radio, nu ai nicio sanss daca esti normal, daca te incadrezi in spiritul de turma, lumea e plina de oameni normali. Scoate-ti-va nebunia la suprafata, partea aceea frumoasa a ei!”

Continue reading