Vreau să fiu (r)om

“Vreau şi eu să fiu revizuit” este titlul unei cărţi recent apărute la Ed. Curtea Veche, semnată Zoltan Rostas. “Vreau şi eu să fiu revizuit” este de fapt titlul unui articol publicat de antropologul Mihai Pop în perioada interbelică. Era o reacţie a omului Pop la legea de esenţă fascistă emisă de Guvernul lui Octavian Goga care anula (“revizuia”) drepturile civile şi politice ale evreilor doar pentru că erau evrei. Mihai Pop cerea (ne aminteşte Rostas) să fie şi el revizuit dintr-un gest de solidarizare cu minoritatea decăzută din drepturile cetăţeneşti.

Continue reading

Homo homini lupus est în mass-media

Chinezi, arabi, africani dau o alură multiculturală Bucureştiului. Şi României din ce în ce mai integrate în Orient. Îi întâlneşti în metrou, în supermarket, la film, îi ai vecini de bloc. Par paşnici, au figuri uşor rărtăcite de oameni urbani, privesc şi ei în gol în vagoane, au sacoşă de rafie şi geacă de blugi. Nu-i vezi la televizor. Societatea românească nu i-a marginalizat, vocile publice şi catodice care propuneau la un moment dat ghetoizarea acestor imigranţi sunt astăzi marginale. Mâncarea chinezească, restaurantele arăbeşti sunt alături de fast-food-ul american (fără yankei) sau hypermarketurile fraţuzeşti parte din peisajul firesc al României intrată formal în Uniunea celor cu crize de la radio şi televiziune.

Maghiarii, turcii, ruşii-lipoveni, saşii sunt aici de atâta vreme încât rareori cineva îi mai percepe ca fiind străini. Maghiarii au fost în ultimii ani mai tot timpul la guvernare. Obligaţi la opoziţie de Alianţa PDL-PSD, sunt astăzi ţinta Preşedintelui la oră de maximă audienţă. Mai nou “ungurii epurează români”.

Pe la televizor mai auzi câte un jurnalist neluat în seamă care se miră că româncele se căsătoresc cu maghiari şi au copii „bilingvi”, că turiştii mănâncă bine în Delta vorbitoare de rusă şi puţin guvernată de Liviu Mihaiu, că nemţii protestanţi din Ardeal luptă pentru drepturile bisericilor ortodoxe pe alocuri minoritare.

Dincolo de această armonie cotidiană, seara în prime-time o etnie minoritară anume nu este percepută altfel decât periculoasă şi needucată. Rromii sau, mai pe româneşte, ţiganii. Oriunde. Nicăieri, nici înăutru, nici în afara graniţelor nu ne place să fim asociaţi cu ei. La metrou sunt fie puradei cerşetori, fie femei cu fuste peste fuste şi cu bebeluşi chinuiţi pe braţe, dacă nu cu câte un câine vagabond în poale. Poartă mustaţa lui Mailat, pălăria de paie şi geaca de piele neagră de şmenar. Nimeni nu îi vrea în preajmă, tuturor li se pare că miros într-un fel anume. Pe stradă. În lift. La emisiune.

Continue reading