România nu este afacerea lui Băsescu

S-au spus multe despre Roşia Montana şi Traian Băsescu. Îmi permit să reiau aici comunicatul emis de organizatiile Greenpeace şi Centrul de Resurse Juridice. Substanţa juridică, socială şi politică a acestui punct de vedere constă în observaţia că România nu e nici afacerea lui Băsescu nici a Gold Corporation, ci este statul tuturor cetăţenilor săi. Iar Preşedintele unei ţări democratice trebuie să sprijine interesul public al cetăţenilor, nu interesul privat al unei societăţi comerciale.

 

Consideram ca interventia Presedintelui in aprobarea unui proiect privat depaseste atributiile acestuia prevazute de Constitutie. Continue reading

Rolul statului într-o piaţă liberă: educaţia publică

Dacă nu schimbăm concepţia social-economică actuală îndreptată împotriva statului (social), România va fi o ţară în care o clasă subţire şi prosperă va trăi în enclave exclusiviste şi va putea cumpăra tot ce vrea de pe piaţă: şcoli private, spitale private, securitate privată, iar cei mai mulţi români, needucaţi şi neperformanţi, vor fi condamnaţi la slujbe prost plătite, vulnerabili la concedieri, dependenţi de un sector public subfinanţat, supraîncărcat şi neperformant pentru asistenţa medicală, pensii şi educaţia copiilor.

Continue reading

Noi şi Omul nou 3

Cultura orală tradiţională rurală, neîncrederea în ceilalţi care vine din comunism, frica de „celălalt”, teama de culturile diferite de a noastră cultivată de naţionalismul etnic, au ca rezultat absenţa asocierii şi politizarea societăţii civile. Ultimii 20 de ani care ne-au convins că statul e slab şi nu e în stare să ne apere drepturile, chiar dacă le-am cunoaşte, accidentează spaţiul public şi au ca principală consecinţă ineficienţa instituţiilor.

Despe toate s-a vorbit în emisiunea Art@.ro, difuzată pe TVR Cultural, prezentator Andrei Văcaru.

 

Statul băgat de moguli în criză?

Concedierea lui Traian Răzvan Ungureanu de la Cotidianul dă naştere unor întrebări şi unor dezbateri publice cu mult mai grave decât cele legate de faptul dacă un jurnalist care se angajează în lupta politică poate să îşi păstreze sau nu editorialul în ziarul a cărui politică este să nu accepte în paginile sale semnătura unor politicieni sau a unor editorialişti-politicieni.

În postul din 10 martie, Cătălin Tolontan povesteşte pe blog că „luni seara, am asistat la Realitatea TV, invitaţi şi telespectatori, la cea mai evidentă demonstraţie de forţă a mogulilor. “Avem un stat slab şi nişte moguli puternici”, i-am spus lui Sorin Ovidiu Vântu, la care a răspuns: “Întăriţi-vă statul!”. M-am blocat şi am spus: “Asta şi încercăm!” În subtext, Vântu şi Patriciu au spus acelaşi lucru: pe ei îi interesează propria lor putere economică, e legitim să se preocupe de asta, ocupaţi-vă voi de stat dacă aveţi chef.”

Unde este statul român pe care Tolo spune că încearcă să îl întărească? Dacă statul ar fi existat, autorităţile acelui statul ar reacţiona atunci când oamenii de afaceri sau oamenii politici ar încerca să transforme afacerile lor private în afaceri de stat. Statul român este în criză cu mult înainte ca criza financiară internaţională să înceapă.

Continue reading

Masca lui Bush jr.

George W. Bush a părăsit pentru totdeauna Casa Albă, după 8 ani la preşedinţia celei mai puternice naţiuni ale lumii. A venit la putere prin intermediul unor alegeri controversate, pierzând la votul popular, dar câştigând prin votul electorilor, în statul Florida. Moştenirea pe care o lasă Americii şi lumii în ansamblu: un război neterminat împotriva terorismlui, un război în afara respectării legilor internaţionale împotriva Irakului (ignorând Consiliu de Securitate ONU), două state invadate nedrept, un alt război împotriva Afganistanului în care, ca şi în Irak, mor zilnic oameni nevinovaţi din ambele tabere, o administrare a economiei interne defectuoasă şi o criză financiară internaţională cu efecte imposibil de anticipat.

Dacă l-am crede pe Murphy şi celebrele lui legi, de acum încolo va fi şi mai rău. Lucru de care şi Barak Obama este conştient. În discursurile sale, primul preşedinte de culoare din istoria SUA încearcă să tempereze entuziasmul în legătură cu persoana sa, fiind conştient că foarte mulţi îl percep zadarnic ca pe Salvator, ca pe Mesia trimis de D-zeu să salveze lumea şi America. Barack Obama nu este Mesia şi ştie bine că în ciuda a ceea ce se crede, nu depinde totul de el.

Obama reprezintă însă cu totul alte valori decât cele conservatoare şi neumaniste întruchipate de adminsitraţia Bush. În percepţia publică cel de-al 44-lea preşedinte SUA este un simbol al visului american, al reuşitei prin muncă, al egalităţii de şanse, al egalităţii interetnice şi religioase, al dialogului între culturi, al libertăţii şi respectului faţă de ceea ce e diferit de tine. Ajuns la preşedinţia Sua trebuie să contravină acestor valori: să intervină economic prin instrumentele de stat şi prin politici neliberale, pentru a controla criza creditelor, să continue războiul împotriva terorismului care e imposibil de şters din mintea americanilor după 11 septembrie, să impună taxe şi impozite mari celor din clasa de mijloc pentru a asigura supravieţuirea (prin redistribuire) celor mai loviţi de efectele crizei, de şomaj şi inflaţie.

Continue reading