Primul an cu Iohannis: cat a tacut, cat a facut

Primul an cu Iohannis: cat a tacut, cat a facut

Klaus Iohannis nu a fost niciodata un mare orator si nici nu a pretins asta. Cred ca tocmai aceasta “calitate” a vorbitului mult si demagogic l-a facut pe Ponta mai antipatic in alegerile din 2014, iar pe Iohannis, care vorbea putin spre deloc, sa para mai putin politician, deci mai putin politicianist sau populist. S-a spus atunci in 2014 ca a fost votat cel care era mai putin politician, pentru ca publicul are perceptia ca politicienii trancanesc mult, dau din gura, promit si uita repede.

Stilul lui Iohannis Presedintele este al politicianului „pas cu pas”, iar politica lui este a pasilor marunti. Asa a explicat Presedintele Romaniei in discursul sau de bilant din 16 decembrie 2015 de ce uneori pare ezitant sau de ce are reactii publice intarziate. Discursul de ieri din Parlament se inscrie in profilul germanului care face lucrurile asezat, prudent, calculat, un portret conturat in campania prezidentiala din 2014.

Continue reading

Ce urâm mai mult: Președintele sau Parlamentul?

Ce urâm mai mult: Președintele sau Parlamentul?

Dincolo de discuțiile despre dacă au fost sau nu au fost la Referendum 50% plus unu dintre cetățenii înscriși pe listele electorale, avem o certitudine: aproape 90% dintre românii care s-au prezentat la urne au votat împotriva lui Traian Băsescu. Nimic nou în acest sondaj de opinie pe banii noștri; surpriza ar fi fost să fi votat 90% în favoarea sa.

Continue reading

Românii creştini şi ortodocşi cer pedeapsa cu moartea înainte de Paşte

În postul Paştelui, în toiul pegătirilor pentru cele sfinte, înainte de a merge spăşiti la spovedanie şi împărtăşanie, românii, creştini şi ortodocşi, cu milă de aproapele declară cu sinceritate duhovnicească iubirea faţă de cel care le greşeşte: 91 la sută dintre români au cerut reintroducerea pedepsei cu moartea într-un sondaj realizat de CCSB, la comanda Pro Democraţia, în perioada 24-27 martie 2010.

Continue reading

De ce ne era frică, nu am scăpat! Vom scăpa după 6 decembrie?

La fel ca în 2007 (la europarlamentare) şi în această campanie prezidenţială, PD-L comunică pe două niveluri: Pe primul palier Blaga şi Udrea conduc o campanie soft de fundal, de partid şi de stat. Pe un nivel superior, se transmite un mesaj virulent, prin construirea unei campanii agresive îndreptată ca de obicei împotriva duşmanului tradiţional al lui Traian Băsescu – Parlamentul şi cei 322.

Campania soft: De la “România pe mâini bune!” (alegerile generale din 2008) şi „PD-L ţine cu tine la bine şi la greu”, în 2009 staff-ul PD-L propune sloganul „Băsescu pentru România!”

 

Campania hard: “DA pentru Uninominal” şi “Hai la curăţenie!” din noiembrie 2007 pentru referendumul pentru Alegeri Uninominale, s-a metamorfozat în noiembrie 2009 “De ce le e frică nu scapă!” pentru referendumul pentru Parlament Unicameral.

 

Logica băsescianaă: cu 300 de hoţi şi incompetenţi (cei mai bogaţi dintre ei) vom trăi mai bine decât cu 471.

Şmecher, Băsescu şi-a anunţat candidatura neplanificat!

România şmecherilor are candidat la preşedinţie! În mijlocul poporului la Sânnicolau Mare, Preşedintele a recunoscut “spontan” ceea ce ştiam încă din 2004: vrea două mandate. Într-o ţară plină de şmecheri, de mafioţi, de băieţi descurcăreţi, şmecherul politicii româneşti, Traian Băsescu, merită să îi reprezinte.

Fratele Mircea, fiica Elena, micul Boc, activiştii Partidului democrat şi mai nou liberal (Udrea, Videanu şi Berceanu) au motive de satisfacţie: vor trăi bine, probabil şi mai bine! “Independentul” Băsescu, devoratorul de Guverne şi de partide, duşmanul numărul 1 al Parlamentului şi al Justiţiei corupte, se îndreaptă pe braţele mulţimii spre alţi 5 ani de domnie. Ai săi, ai urmaşilor săi şi ai tovarăşilor tovarăşilor săi.