Liderul cu putere politică necoercitivă (Mircea Geoană) vs. liderul autoritar (Vlad Ţepeş, Băsescu, Năstase)

Politicianul diplomat, destul de citit încât să-şi exprime raţional ideile şi coerent argumentele, dar nu destul de cult încât să deranjeze cu erudiţia lui masele, se află la antipodul politicianului român de succes.

O bună dovadă că în România lectura şi erudiţia nu sunt calităţi pentru deveni un politician popular (eşecul electoral al criticului N. Manolescu, spre exemplu) este mărturisirea Preşedintelui actual al României că a citit o singură carte din 2004 în 2009, Levantul de Cărtărescu. Politicianul cu priză la public în România este liderul autoritar sau liderul charismatic, conducătorul hotărît, necitit, dar implicat.

Îmbinarea armonioasă a calităţilor lui Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza şi Nicolae Ceauşescu îl poziţionează pe Preşedintele actual în postura de lider incotestabil pe piaţa politică, asigurându-i aura de politician credibil şi popular. Continue reading

Cravata mea violet

Am purtat astăzi cravata mea violet asortată cu o cămaşă mov la conferinţa de presă de la FJSC despre cei 20 de ani de învăţământ jurnalistic. Consilierul Preşedintelui României pe probleme de educaţie a decorat Facultatea de Jurnalism în numele instituţiei prezidenţiale la 20 de ani de la semnarea decretului de înfiinţare a FJSC.

Cravata mea violet a fost în bună măsură în centrul atenţiei. A colegilor profesori, dar şi a presei care asista la conferinţă. Am încercat să mă strecor neobservat în sală, dar o jurnalistă “watchdog” a arătat cu degetul spre mine şi le-a şuşotit colegilor ei, “uite are mov”. Eu m-am prezentat politicos, “Da, eu sunt Momoc, aceasta e cartea de vizită”, “Noi remarcam că purtaţi mov”, “Şi eu am avut impresia că aţi spus Momoc”. Etc, etc.

Colegii mei profesori, la rândul lor, erau iniţiaţi în sensurile “flăcării violet.” Observaţiile erau dacă sunt protejat de forţele malefice supranaturale, dacă mi-am imaginat că Geonă e atât de naiv, sau dacă e pur şi simplu la modă violetul etc.

Continue reading

Candidatul Securităţii a învins candidatul PCR

Cristian Tudor Popescu face o analiza post-electorala din care reiese cine sunt cei doi candidaţi care s-au confruntat în turul II. Eroarea de comunicare a candidatului PCR (Mircea Geoană) a fost aceea de a nu transmite electoratului că cel care îl acuza de comunism este candidatul Securităţii (Traian Băsescu).

Şi astfel, la 20 de ani de la revoluţie, RSR – Republica Socialistă Romînia devine Republica Securistă România.

Bucureştiul a votat cu Geoană

După 1990 Bucureştiul a fost întotdeauna oraşul care vota candidaţii de dreapta. CDR şi Alianţa D.A. au fost mereu învingătoare în Capitală. După ce Sorin Oprescu a pus capăt dominaţiei dreptei impunându-se prin strategia “candidat independent”, la alegerile prezidenţiale avem o nouă premieră:

Bucureştiul a votat cu candidatul Partidului Social-Democrat, Mircea Geoană. Potrivit BEC, stânga a pierdut doar în două sectoare din şase: în sectorul 3 al lui Liviu Negoiţă şi în sectorul 6. În rest dreapta PDL-istă a fost înfrântă. Nici în sectorul 2, unde primarul N. Onţanu (fost PSD) a trecut recent cu arme şi bagaje la PD-L, Băsescu nu a reuşit un scor bun, fiind preferat Geoană.

Continue reading

Prostănacul, Nomenclaturistul şi tatăl lor: Mogulul

În 2009 ne aflăm aparent în faţa dilemei răului cel mai mic. La fel ca în anul în care au ales între Vadim şi Iliescu (între un comunist-naţionalist şi un comunist), la fel ca atunci când au ales între doi foşti comunişti, Băsescu şi Năstase (primul cu alură de comunist reformist, al doilea cu alură de comunist autoritarist) la 20 de ani de la Revoluţie, românii au decis să aleagă în turul 2 între un Prostănac şi un Nomenclaturist uns cu toate alifiile.

Nomenclaturistul a folosit toate armele nomenclaturii, pozând permanent în opusul a ceea ce el însuşi este şi reprezintă. A demonizat “duşmanul poporului”  vreme de 5 ani: Parlamentul (instituţia pilon a democraţiei reprezentative) şi pe cei 322. Pe final de mandat, după ce a guvernat aproape un an împreună cu foştii colegi din FSN  îi acuză pe parteneri din PSD că sunt şi comunişti şi manevraţi de oameni de afaceri liberali pe care i-a stigmatizat cu etichetele de “moguli”. Aceiaşi moguli care l-au ajutat în 2004 pe Reformistul comunist Băsescu să îl îndepărteze pe Comunistul îngheţat Năstase. Continue reading

Ascensiunea unui nomenclaturist, cazul “fostului comunist” Traian Băsescu

Înainte de Revoluţia din 1989, Traian Băsescu devenea director general al Inspectoratului pentru Navigaţie Civilă în Ministerul Transporturilor, în Guvernul PCR al lui C. Dăscălescu. Această poziţie de putere în aparatul de stat comunist a îndeplinit-o până pe 22 Decembrie 1989.

Statul se suprapunea înainte de 1989 cu Particul Comunist Român. Nu puteai face mobilitate socială ascendentă, nu puteai ocupa poziţii administrative ori de conducere dacă nu aveai un “dosar” bun, dacă nu activai la vârf în PCR.

Traian Băsescu a fost membru al Partidul Comunist Român, fapt pe care nu l-a negat niciodată. S-a spus despre el că a colaborat cu Securitate (vezi analiza Grupului de Investigaţii Politice), faptă infirmată de actualul presedinte.

Discursul electoral din 2009 al fostului comunist Traian Băsescu este identic cu discursul fostului (nomenclaturist, marginalizat inainte de 1989 la directia Editurii Tehnice) preşedinte Ion Iliescu din 1990. Cu aceeasi mânie proletară Iliescu urla înaintea alegerilor din 1990 şi din 1992 că burghezo-moşierimea lui Corneliu Coposu vrea să vândă ţara strainilor. Băsescu uzează acum de aceleaşi argumente populiste înfierând mogulii şi oamenii de afaceri din spatele PNL (Vântu, Patriciu) că doresc privatizarea Poştei, a resurselor de sare etc. Continue reading