“Bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori”. Când apare filmul?

“Bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori” nu este doar o carte de antreprenoriat, un manual despre cum să faci afaceri în condiții de criză sau o lucrare de istorie recentă despre economia neagră. Proiectul de interviuri aparținând studenților FJSC cordonați de profesorul Zoltán Rostás este un volum de convorbiri, de dialoguri. Dramatismul textului i-a determinat pe cei care au citit deja cartea apărută la Ed. Curtea veche să afirme că este și o carte de film. Sau cel putin, de teatru. A spus-o jurnalistul Vlad Mixich la lansarea cărții de la FJSC, etajul 6, când completa că se așteaptă ca un regizor, Cristian Mungiu sau altcineva, să ecranizeze viețile personajelor intervievate de studenții FJSC coordonați de Zoltán Rostás.

Regizoarea Gianina Cărbunariu a adăugat că la Facultatea de Actorie se citește deja “Activiștii mărunți” (Zoltán Rostás, Antonio Momoc, Ed. Curtea veche, 2007) ca text autentic de teatru și că “Bișnițarii…” poate fi pus oricând în scenă. Actorul Alex Potocean (remarcabil în filmul „4 luni, 3 săptămâni și două zile”) a făcut această demonstrație la Serile FJSC.

Simplu spus, Potocean a fost genial la lansarea volumului “Bișnițari… “: personal, am avut impresia că retrăiesc interviul pe care i l-am luat bișnițarului George Mocanu, primul bișnițar care a vorbit despre o carte (cartea vieții lui) la Târgul Gaudeamus de anul acesta.

Ca volumul “Bișnițari… să fie vreodată ecranizat este o idee pe care nici cu gândul n-o gândim, nici eu, nici Zoltán Rostás. Dar jurnalistul Liviu Mihaiu, deși nu i-a auzit nici pe Mixich, nici pe Cărbunariu vorbind dspre volum, are o perspectivă la fel de cinematografică asupra cărții:

Între timp la radio și la televizor se vorbește despre “Bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori”, pretext pentru mine să îi mulțumesc încă o dată lui Moise Guran (care la minutul 30 ale emisiunii Bizyday a prezentat cartea și trecerea de la bișniță la evaziunea fiscală) și lui Vlad Craioveanu (care a prezentat pe Radio 21 volumul de interviuri cu bișnițari).

Iar criticul Paul Cernat în Observator cultural face o excelentă sinteză a interviurilor cu bișnițari și a fenomenului supraviețuirii prin bișniță punându-i în dialog pe Zoltan Rostas, Moise Guran și Mircea Kivu.

Moise Guran: “Bişniţari, descurcăreţi, supravieţuitori – o carte senzațională”

Moise Guran: “Bişniţari, descurcăreţi, supravieţuitori – o carte senzațională”

După ce jurnalistul Moise Guran, antropologul Vintilă Mihăilescu, scriitorul Sorin Preda, cercetătoarea Theodora Eliza Vacarescu s-au pronunțat public în ultimele zile despre volumul “Bişniţari, descurcăreţi, supravieţuitori” (Ed. Curtea veche, 2013), săptămâna aceasta este rândul lui Lucian Mindruta, Vlad Mixich, Liviu Mihaiu și Mircea Kivu să vorbească despre cea mai nouă ispravă a studenților lui Zoltán Rostás.

Continue reading

Homo homini lupus est în mass-media

Chinezi, arabi, africani dau o alură multiculturală Bucureştiului. Şi României din ce în ce mai integrate în Orient. Îi întâlneşti în metrou, în supermarket, la film, îi ai vecini de bloc. Par paşnici, au figuri uşor rărtăcite de oameni urbani, privesc şi ei în gol în vagoane, au sacoşă de rafie şi geacă de blugi. Nu-i vezi la televizor. Societatea românească nu i-a marginalizat, vocile publice şi catodice care propuneau la un moment dat ghetoizarea acestor imigranţi sunt astăzi marginale. Mâncarea chinezească, restaurantele arăbeşti sunt alături de fast-food-ul american (fără yankei) sau hypermarketurile fraţuzeşti parte din peisajul firesc al României intrată formal în Uniunea celor cu crize de la radio şi televiziune.

Maghiarii, turcii, ruşii-lipoveni, saşii sunt aici de atâta vreme încât rareori cineva îi mai percepe ca fiind străini. Maghiarii au fost în ultimii ani mai tot timpul la guvernare. Obligaţi la opoziţie de Alianţa PDL-PSD, sunt astăzi ţinta Preşedintelui la oră de maximă audienţă. Mai nou “ungurii epurează români”.

Pe la televizor mai auzi câte un jurnalist neluat în seamă care se miră că româncele se căsătoresc cu maghiari şi au copii „bilingvi”, că turiştii mănâncă bine în Delta vorbitoare de rusă şi puţin guvernată de Liviu Mihaiu, că nemţii protestanţi din Ardeal luptă pentru drepturile bisericilor ortodoxe pe alocuri minoritare.

Dincolo de această armonie cotidiană, seara în prime-time o etnie minoritară anume nu este percepută altfel decât periculoasă şi needucată. Rromii sau, mai pe româneşte, ţiganii. Oriunde. Nicăieri, nici înăutru, nici în afara graniţelor nu ne place să fim asociaţi cu ei. La metrou sunt fie puradei cerşetori, fie femei cu fuste peste fuste şi cu bebeluşi chinuiţi pe braţe, dacă nu cu câte un câine vagabond în poale. Poartă mustaţa lui Mailat, pălăria de paie şi geaca de piele neagră de şmenar. Nimeni nu îi vrea în preajmă, tuturor li se pare că miros într-un fel anume. Pe stradă. În lift. La emisiune.

Continue reading