Ascensiunea unui nomenclaturist, cazul “fostului comunist” Traian Băsescu

Înainte de Revoluţia din 1989, Traian Băsescu devenea director general al Inspectoratului pentru Navigaţie Civilă în Ministerul Transporturilor, în Guvernul PCR al lui C. Dăscălescu. Această poziţie de putere în aparatul de stat comunist a îndeplinit-o până pe 22 Decembrie 1989.

Statul se suprapunea înainte de 1989 cu Particul Comunist Român. Nu puteai face mobilitate socială ascendentă, nu puteai ocupa poziţii administrative ori de conducere dacă nu aveai un “dosar” bun, dacă nu activai la vârf în PCR.

Traian Băsescu a fost membru al Partidul Comunist Român, fapt pe care nu l-a negat niciodată. S-a spus despre el că a colaborat cu Securitate (vezi analiza Grupului de Investigaţii Politice), faptă infirmată de actualul presedinte.

Discursul electoral din 2009 al fostului comunist Traian Băsescu este identic cu discursul fostului (nomenclaturist, marginalizat inainte de 1989 la directia Editurii Tehnice) preşedinte Ion Iliescu din 1990. Cu aceeasi mânie proletară Iliescu urla înaintea alegerilor din 1990 şi din 1992 că burghezo-moşierimea lui Corneliu Coposu vrea să vândă ţara strainilor. Băsescu uzează acum de aceleaşi argumente populiste înfierând mogulii şi oamenii de afaceri din spatele PNL (Vântu, Patriciu) că doresc privatizarea Poştei, a resurselor de sare etc. Continue reading

Votul (in)util

Ieri şi în zilele premergătoare primului tur am auzit de enşpe ori raţionamentul: “Nu votez cu un candidat fără şanse (indiferent că se numea Remus Cernea sau Eduard Manole)… deşi îl simpatizez, deşi îl cred în stare, deşi îmi inspiră încredere, deşi sunt de acord cu ideile şi programul său. Prefer să dau votul meu unui candidat cu şansă, pe care nu îl simpatizez 100%, în care nu am încredere 100%, cu ale cărui idei şi proiecte nu sunt de acord 100%.”

Motivatorul principal era “şansa”. Cine acorda respectivului candidat “şansa”? Sondajele de opinie şi mass-media prin prezenţele în dezbateri televizate asigurate (nedemocratic) doar primilor 3 candidaţi din cei 12.

Mergând pe logica “şansei”, acei alegători care au votat util trebuie să se prezinte şi în turul doi la vot. Şi să dea votul lor celui care are o “şansă”. Adică, alegătorii lui Crin Antonescu, care l-au ales pe candidatul liberal pentru că avea o şansă, trebuie să îl aleagă pe Mircea Geoană, candidatul cu “şansa” de a-l schimba pe Traian Băsescu. Continue reading

Mădălin Voicu a fost exclus din PSD pe bune

Excluderea lui Mădălin mi se pare o decizie normală. Uimirea mea creştea de la o ieşire la alta pe sticlă a liderului PSD Giurgiu. Ultima oară când l-am urmărit în direct pe RealitateaTV, de 1 mai, Mădălin Voicu îl făcea cu ou şi cu oţet pe Mircea Geoană pentru modul cum îi copiază, ca într-o parodie proastă, gesturile preşedinteleui ţării. Voicu se arăta indignat de poporul român care, după părerea artistului PSD, nu mai are pic de demnitate dacă se omoară la înghesuială pentru micii lui Vanghelie. Geoană era citicat, pe bună dreptate, pentru populism şi pentru jocul actoricesc prost de politican popular mâncător de mititei.

Cu aceeaşi analiză obiectivă i-a tratat şi vizita lui Geoană la Sâmbra Oilor când preşedintele PSD a făcut băi nesfârşite în mulţime , în timp ce Băsescu părea mai rezervat la ideea pupăturilor şi îmbrăţişărilor cu toată lumea

Continue reading

Opoziţia liberală, între ciocanul Băsescu şi nicovala guvernamentală

Preşedintele Partidului Democrat-Liberal, Emil Boc spunea imediat după anunţarea rezultatelor alegerilor din 30 noiembrie că dreapta este cea care a câştigat alegerile parlamentare din 2008. Declaraţia a fost interpretată ca o invitaţie la negocieri făcută Partidului Naţional Liberal pentru formarea noului guvern. În ciuda faptului că alegătorii de dreapta şi mai ales electorii anti-PSD au sperat la refacerea într-o formă sau alta a Alianţei D.A., PNL s-a îndepărtat cu fiecare zi de negociere de partidul lui Emil Boc, pentru ca, la final, să piardă puterea de care se apropiase în alegeri cu 20%. Partidul lui Călin Popescu Tăriceanu s-a văzut silit să iasă de la guvernare.

Din postura de partid cu care fie PD-L, fie PSD trebuiau să negocieze pentru a forma o majoritate parlamentară, PNL se trezeşte ca out-sider. Asta a creeat nemulţumire în rândul filialelor locale. Partidul Naţional Liberal a pierdut şansa de a păstra ministere într-un guvern de dreapta alături de PD-L şi eventual UDMR.

Motivele neînţelegerii în negocierile PNL cu PD-L rămân necunoscute publicului larg, dar în presă s-au conturat post-factum câteva ipoteze. Deşi la emisiunea Naşul, Băsescu încerca să acrediteze ideea că a negociat până în ultimul moment o coaliţie PDL – PNL, cea mai probabilă ipoteză este dorinţa evidentă a preşedintelui Traian Băsescu de a elimina PNL (şi pe Călin Popescu Tăriceanu) din guvern şi mai târziu din viaţa politică. Este bine cunoscut proiectul Preşedintelui, supus şi la un Referndum, al votului uninominal pe bazele unui sistem majoritarist. În condiţiile în care distribuirea resurselor revine PSD şi PD-L (precum şi organizaţiilor locale ale acestor partide), este posibilă o migraţie a membrilor PNL şi chiar a unora din conducerile organizaţiilor locale PNL, spre partidele guvernamentale. O asemenea ipoteză ar scoate PNL din Parlament în varianta că alegerile parlamentare viitoare s-ar desfăşura în baza unui sistem electoral majoritar în două tururi în colegii uninominale re-desenate.

Continue reading