Cel mai mare premiu pentru cărțile mele

Nominalizarea cărții mele Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism (Curte veche) la Premiul CriticAtac pentru cărțile scrise în 2012 este în sine un premiu. Andrei Gorzo, Lucruri care nu pot fi spuse altfel, Editura Humanitas, Bogdan Murgescu, Ţările Române între Imperiul Otoman şi Europa Creştină, Editura Polirom sau Victor Rizescu, Tranziţii discursive, Editura Corint sunt câțiva din autorii nominalizați. Detalii despre premiu găsiți aici!

Premiul CriticAtac se acordă anual celor mai importante 10 cărţi care tratează teme sociale și politice relevante pentru societatea românească actuală. Grupul CriticAtac își propune ca acest premiu să ofere “mai multă vizibilitate şi influenţă acelor cărţi care nu sînt scrise cu obsesia publicului în minte dar care trebuie neapărat să ajungă la public.” Continue reading

Lansarea volumului „Capcanele politice ale sociologiei interbelice – Şcoala gustiană între carlism şi legionarism”

“Interbelicul a fost redus la Școala de gândire a lui Nae Ionescu. Dar generația anilor ’30 a fost marcată de pluralitatea orientărilor”. Așa a descris criticul Paul Cernat ineditul pe care îl aduce volumul Capcanele politice ale sociologiei interbelice – Şcoala gustiană între carlism şi legionarism. Școala de sociologie a lui Dimitrie Gusti a fost la rândul său o grupare de intelectuali prinsă între extreme politice, cu multe ispite, cu multe tentații. Paul Cernat a remarcat răbdarea cu care în ultimii ani am investigat relația controversată dintre sociologul militant, D. Gusti și autoritatea regală a lui Carol al II-lea. “Se poartă capcanele”, a observat criticul Cernat, cu referire la lucrarea lui Lucian Boia care are un titlu asemanator, Capcanele istoriei, dar și cu referire subtilă la capcanele receptării actuale ale sociologiei interbelice. Continue reading

Capcanele politice ale sociologiei interbelice

Pe 9 decembrie 2011 am lansat la Iaşi volumul „Capcanele politice ale sociologiei interbelice, Şcoala gustiană între carlism şi legionarism” cu prilejul colocviulului național „Dimitrie Gusti şi Petre Andrei în gândirea social-politică românească”, organizat de Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi. Aşa cum am făcut-o şi cu ocazia lansării volumului, mulţumesc şi aici prietenului Sebastian Năstuţă pentru organizarea acestui eveniment, editurii Curtea Veche pentru producerea coperţii în timp record şi sponsorilor Master Card şi Aquatulip – Apă de izvor pentru că au susţinut cheltuielile pentru apariţia cărţii.

Cartea, care va fi în librării din ianuarie 2012, este rezultatul cercetării doctorale asupra lumii sociologilor şi a intelectualilor din perioada interbelică: este o lume contemporană cu criza financiară şi economică a anilor ’30, o lume a sociologilor Şcolii lui D. Gusti care au dus în anii ’30 adevărate “războaie fratricide”, care s-au discreditat unii pe alţii în presă şi în viaţa publică, o lume a celor care au alcătuit Şcoala gustiană şi care apoi s-au despărţit de Monografie orientându-se politic fie spre Mişcarea Legionară, fie spre social-democraţi, fie spre liberali. Cei care au rămas alături de profesorul şi mentorul lor Dimitrie Gusti, sunt sociologii care au ales să depună efort şi muncă de comunicare politică în slujba lui Carol al II-lea… O altă capcană politică, aşa cum povestesc în volum.

Prezent la lansare, prof. univ. dr. Zoltan ROSTAS a precizat că prin acest volum sunt spuse câteva lucruri absolut noi despre Şcoala Sociologică de la Bucureşti şi despre sociologia românească în relaţia ei cu puterea: Rostas a remarcat descoperirea mea că Gusti şi sistemul său sociologic s-au aflat sub influenţa ideilor filosofului Saint-Simon, (nu doar sub influenţa lui Comte sau a celor cu care Gusti a studiat: a lui Durkheim şi a lui Wundt, lucru cunoscut şi scris). Rostas a vorbit şi despre Monarhia socială aşa cum a fost ea concepută şi promovată de Şcoala Gusti, o idee pe care o lansez în premieră în acest volum.

Continue reading