Populiştii, gherila digitală şi Facebook

A apărut în Italia, la Roma, articolul meu despre rolul internetului în ascensiunea liderului populist Traian Băsescu. Textul poate fi citit online AICI

Articolul “The Rising of Romanian President Traian Băsescu and the role of digital guerilla” a fost publicat săptămâna aceasta în volumul conferinţei CMCS Political Communication Conference intitulat “Leaders and New Trends in Political Communication,” pp. 79-95. Mulţumesc pentru selectarea articolului editorilor Emiliana De Blasio, Mathew Hibberd, Michele Sorice.

Continue reading

Politicienii sunt în campanie electorală pe Facebook

Facebook este astăzi reţeaua socială pe care îşi petrec timp aproape 3 milioane şi trei sute de mii de români. Marile companii, partidele politice şi ong-urile îşi desfăşoară aici campanii de comunicare şi vizibilizare. Candidaţii care se pregătesc de alegerile din 2012 nu fac excepţie.

În perioada ultimelor alegeri, a celor prezidenţiale din 2009, Facebook nu a constituit o platformă cu o miză electorală semnificativă pentru cei 12 candidaţi. Una din explicaţii ar putea fi numărul încă redus de internauţi care aveau la acea vreme un cont personal pe Facebook: În septembrie 2009 existau doar 270.540 de conturi cu ţara de origine România, adică doar 1,3% din populaţia ţării avea cont de facebook. În noiembrie 2009, conturile de Facebook au ajuns la 414.000 de utilizatori.

Facebook avea să explodeze în România abia după alegeri, în a doua parte a lui 2010 şi mai ales în 2011. Continue reading

Cum (nu) te ajută FB în politică!?

Facebook-ul e la modă printre politicieni: Crin Antonescu şi Elena Udrea sunt campionii prieteniilor online. Mulţi consultanţi intuiesc avantajele, dar prea puţini specialişti cercetează la noi relaţia dintre politicieni-alegători-reţele de socializare.

Continue reading

Am prieteni şi duşmani (ne/politici), pe net!

Pornind de la observaţiile lui Brăduţ Ulmanu despre creşterea lui Facebook ca “Făt Frumos” în dauna „piticului” Hi5 (2 milioane de români au cont pe Hi5), Sandra Scarlat de la Adevarul m-a întrebat ce cred despre noile forme de comunicare on-line, modul cum interacţionează românii în aceste reţele sociale şi dacă e studiat fenomenul la nivel academic. Discuţia este redată mai jos în forma ei brută. Sandra Scarlat a preluat o parte din mica noastră şuetă şi a folosit în articolul Viaţă alături de prieteni în lumea virtuală.

1. De ce crezi ca aceasta formă de comunicare a cucerit atât de mulţi oameni (150 de milioane de useri activi zice Facebook.com ca are) şi doar aproximativ 65.000 de români, la 1 februarie 2009 (mult comparativ cu iunie 2008, cand erau 8.460, dar puţin comparativ cu Bulgaria – 154.300, Grecia – 1.101.240 sau Franţa – 7.542.160?

De exemplu, Second Life (peisaj 3D, creat de Linden Lab în 2003) reprezintă una dintre cele mai performante platforme on-line de comunicare şi de comunităţi virtuale. De fapt, dintre cele peste 50 de lumi virtuale (oraşe şi ţări corespondente celor din lumea reală), Second Life este una dintre cele mai cunoscute lumi virtuale, fiind una dintre cele mai mediatizate. Avem foarte puţine informaţii despre câţi români sunt în Second Life. Ştim în schimb că în România avem o primă lume virtuală creată de George Lemnaru care poate fi accesată la adresa www.eRepublik.com: fără avataruri, fără peisaje 3D, este un fel de joc de strategie on-line cu temă economică, politică şi militară în cadrul unei reţele sociale.
eRepublik lansează un nou concept în lumea jocurilor, acela de massive on-line social strategy game. Site-urile de social networking (gen Hi5, Facebook, LinkedIn), colecţiile de bookmark-uri (del.icio.us sau digg.com) sau de imagini (Flickr) sunt tot atâtea platforme de comunicare on-line. Explicaţiile pentru care românii aleg o platformă sau alta pot fi multiple. O ipoteză ar fi că utilizatorii români preferă facilul şi amuzantul – unii bloggeri şi entertaineri cred că internauţii români preferă să se distreze şi să ”agaţe” pe net, că le sunt mai simpatice platformele “tabloide,” mai uşurele, şi atunci aleg o „reţea socială” şi nu alta, dar asta este doar o ipoteză în absenţa cercetărilor ştiinţifice. Ipoteza mea este că oamenii folosesc o anumită platformă pentru că pur şi simplu cunosc mai bine o platformă decât alta, pentru că s-au obişnuit cu ea, pentru că e mai populară în rândul prietenilor lor reali, pentru că li s-a promis că dacă vor comunica pe acea platformă au anumite avantaje sociale (flirturi, relaţii, etc). Ipotezele trebuie verificate.

Continue reading