Statul băgat de moguli în criză?

Concedierea lui Traian Răzvan Ungureanu de la Cotidianul dă naştere unor întrebări şi unor dezbateri publice cu mult mai grave decât cele legate de faptul dacă un jurnalist care se angajează în lupta politică poate să îşi păstreze sau nu editorialul în ziarul a cărui politică este să nu accepte în paginile sale semnătura unor politicieni sau a unor editorialişti-politicieni.

În postul din 10 martie, Cătălin Tolontan povesteşte pe blog că „luni seara, am asistat la Realitatea TV, invitaţi şi telespectatori, la cea mai evidentă demonstraţie de forţă a mogulilor. “Avem un stat slab şi nişte moguli puternici”, i-am spus lui Sorin Ovidiu Vântu, la care a răspuns: “Întăriţi-vă statul!”. M-am blocat şi am spus: “Asta şi încercăm!” În subtext, Vântu şi Patriciu au spus acelaşi lucru: pe ei îi interesează propria lor putere economică, e legitim să se preocupe de asta, ocupaţi-vă voi de stat dacă aveţi chef.”

Unde este statul român pe care Tolo spune că încearcă să îl întărească? Dacă statul ar fi existat, autorităţile acelui statul ar reacţiona atunci când oamenii de afaceri sau oamenii politici ar încerca să transforme afacerile lor private în afaceri de stat. Statul român este în criză cu mult înainte ca criza financiară internaţională să înceapă.

Continue reading

Am prieteni şi duşmani (ne/politici), pe net!

Pornind de la observaţiile lui Brăduţ Ulmanu despre creşterea lui Facebook ca “Făt Frumos” în dauna „piticului” Hi5 (2 milioane de români au cont pe Hi5), Sandra Scarlat de la Adevarul m-a întrebat ce cred despre noile forme de comunicare on-line, modul cum interacţionează românii în aceste reţele sociale şi dacă e studiat fenomenul la nivel academic. Discuţia este redată mai jos în forma ei brută. Sandra Scarlat a preluat o parte din mica noastră şuetă şi a folosit în articolul Viaţă alături de prieteni în lumea virtuală.

1. De ce crezi ca aceasta formă de comunicare a cucerit atât de mulţi oameni (150 de milioane de useri activi zice Facebook.com ca are) şi doar aproximativ 65.000 de români, la 1 februarie 2009 (mult comparativ cu iunie 2008, cand erau 8.460, dar puţin comparativ cu Bulgaria – 154.300, Grecia – 1.101.240 sau Franţa – 7.542.160?

De exemplu, Second Life (peisaj 3D, creat de Linden Lab în 2003) reprezintă una dintre cele mai performante platforme on-line de comunicare şi de comunităţi virtuale. De fapt, dintre cele peste 50 de lumi virtuale (oraşe şi ţări corespondente celor din lumea reală), Second Life este una dintre cele mai cunoscute lumi virtuale, fiind una dintre cele mai mediatizate. Avem foarte puţine informaţii despre câţi români sunt în Second Life. Ştim în schimb că în România avem o primă lume virtuală creată de George Lemnaru care poate fi accesată la adresa www.eRepublik.com: fără avataruri, fără peisaje 3D, este un fel de joc de strategie on-line cu temă economică, politică şi militară în cadrul unei reţele sociale.
eRepublik lansează un nou concept în lumea jocurilor, acela de massive on-line social strategy game. Site-urile de social networking (gen Hi5, Facebook, LinkedIn), colecţiile de bookmark-uri (del.icio.us sau digg.com) sau de imagini (Flickr) sunt tot atâtea platforme de comunicare on-line. Explicaţiile pentru care românii aleg o platformă sau alta pot fi multiple. O ipoteză ar fi că utilizatorii români preferă facilul şi amuzantul – unii bloggeri şi entertaineri cred că internauţii români preferă să se distreze şi să ”agaţe” pe net, că le sunt mai simpatice platformele “tabloide,” mai uşurele, şi atunci aleg o „reţea socială” şi nu alta, dar asta este doar o ipoteză în absenţa cercetărilor ştiinţifice. Ipoteza mea este că oamenii folosesc o anumită platformă pentru că pur şi simplu cunosc mai bine o platformă decât alta, pentru că s-au obişnuit cu ea, pentru că e mai populară în rândul prietenilor lor reali, pentru că li s-a promis că dacă vor comunica pe acea platformă au anumite avantaje sociale (flirturi, relaţii, etc). Ipotezele trebuie verificate.

Continue reading

Preţul corect al jurnalistului în criză financiară

Unii jurnalişti pot coborî foarte mult în campanie electorală. Până la condiţia de preş. Alţii cresc foarte mult, până la statutul de ziarişti responsabili: cei din urmă sunt de regulă jurnaliştii care nu se văd pe sticlă, care nu lucrează în televiziune şi care nu moderează talk-show-uri cu caracter electoral – cărora eufemistic li se spune mai nou “dezbateri electorale.” 

Din articolul-anchetă al jurnaliştilor de la Hotnews Am negociat pentru un candidat. Cum apari la show cu 5000 de euro sau cu 20.000 rezultă indirect că pe Marinescu “Bideu” şi pe Constantinescu “Ciocu Mic” i-ar fi costat 6 mii de euro de căciulă să participe la emisiunea în care s-au bălăcit şi care nu le-a adus deloc puncte electorale. (Câteva puncte de rating şi niţică notorietate – şi în special vizualizări pe youtube – le-a adus însă prezentatoarelor emisiunii). Nu vrem să ştim dacă salariul prezentatoarelor depinde de banii pe care îi plătesc invitaţii, nu e nevoie să le întrebăm nici dacă au luat bani de la invitaţi, PR-ul lor va răspunde oricum că nu, deşi B1 este televiziunea care şi-a afişat alături de OTV de la bun început preţurile pentru emisiunile electorale.

Venerabilul jurnalist Ciutacu’ însuşi a fost chestionat pe acestă temă de Hotnews.ro şi deşi marketingul de la Antena 3 stabilise deja preţul, invitatul şi lista de întrebări, citatul ziarist a negat că altcineva decât el controlează emisiunea pe care o găzduieşte televiziunea lui Voiculescu.

Continue reading