Yes, we can să plagiem!

Sloganul este esenţa a ceea ce se transmite despre un brand. În politică e cu atât mai greu de creeat sloganul oportun cu cât există un număr extren de limitat de branduri politice, iar politicienii sunt arareori credibili sau legitimi. În plus la noi aceeaşi politicieni fac aceleaşi promisiuni deşi îşi angajează consultanţi să îi coafeze un pic în campanie.

În situaţia ideală, pornind de la cercetarea de piaţă, marketerul politic, consultantul va propune clientului său politic strategia de campanie adecvată. Tacticianul, (copywriter, scriitor la gazetă sau pastor protestant, autor de discursuri în timpul liber,) va creea mesajul, va executa sloganul.

În cazul deja de manual al lui Obama, strategul a fost David Axelrod, un om cu vastă experienţă de presă. Axelrod ştie cum selectează presa americană subiectele de primă pagină, care sunt temele atractive pentru publicul american, care sunt poveştile de succes care declanşează pasiuni şi audienţă.

Mesajul esenţial despre Obama, „Schimbarea de care avem nevoie”, „Change we need” reprezenta prin excelenţă personajul, produsul care trebuia vândut pe piaţa ideilor politice americane, în acord cu cererea. În plan secundar, în speech-uri şi în dezbaterile televizate a funcţionat şi mesajul „Yes we can”. Jon Favreau, este cel care a gândit sloganul “Yes, we can!”, iar Fav este un tânăr de doar 27 de ani, care nu a absolvit nici Harvard, nici Yale şi care a a studiat la Holy Cross, Universitatea iezuiţilor.

Acest gen de mesaje, de schimbare şi de optimism în viitorul naţiunii, nu merg deloc pe piaţa ideilor politice dâmboviţene. Continue reading

Marketingul ca război

Autorul cărţii Marketingul ca război vine pentru a doua oară în România. Pe 5 noiembrie marketerii Al Ries şi fiica lui, Laura Ries vor putea fi ascultaţi la Rin Grand Hote în seminarul Marketing in a brand-crazed world. Comunicarea familiei Rise va fi despre faptul că “nu banii, ci ideile fac succesul brand-urilor”. Sau, şi mai simplu, în limbajul Adei Milea, „hai să nu fim proşti din lipsă de fonduri.”

Deşi din câte ştiu eu, familia Ries nu a aplicat încă pe piaţa politică strategiile pe care le recomandă în marketingul comercial, recunosc cu mândrie că stuctura cursului meu de Marketing politic se sprijină şi pe studiile semnate de cei doi. Biografia unui curs de Marketing (chiar dacă politic) nu avea cum să nu includă – pe lângă opera deja clasică a lui Kotler – şi descoperirile celor doi marketeri de succes din familia Ries.

E adevărat că marketingul politic în România înseamnă şi în 2008 sacoşe cu zahăr şi ulei, ciomege la rupt afişele adversarilor şi scrisori cu multe cifre pe care le înţeleg cu greu sau deloc pensionarii din agricultură. Continue reading