Revolutia a invins comunismul, dar nu pe comunisti

La 20 de ani de la Revolutia din 21-22 decembrie, un fost comunist este inscaunat ca Presedinte al Republicii. Traian Basescu a depus juramantul in ziua in care acum 20 de ani romanii ieseau in strada si strigau impotriva gloantelor: “Fara comunisti” si “Jos Comunismul”! Cati dintre revolutionari ar fi iesi atunci pe strazi, daca ar fi stiut ca si dupa doua decenii de asa-zisa libertate, vor conduce tara tot fostii comunisti?

Cocalariatul pe net, în presă, la şcoală şi în viaţa politică

Razvan Exarhu a publicat astăzi în EVZ un editorial intitulat “Cocalariatul.” „Asta e noua categorie care unifică prin atitudine toate vechile clase sociale. Cocalarii pot să comunice telepatic şi se pot recunoaşte intuitiv. Oameni de la oraşe şi sate, oameni în firea lor, oameni aşezaţi, care au ştiut ce înseamnă bunul simţ, care ştiu să facă diferenţa între un trening de seară şi unul de zi, coboară steagul şi trec la cocalarianism. Mulţi oameni de calitate se lasă conduşi sau dominaţi, îi ascultă şi respectă inexplicabil pe cocalari.”

Deşi o numeşte o “nouă categorie,” cocalariatul a câştigat “constiinţă de categorie” şi s-a construit în fapt încă din anii ’90 în Romania. El a luat subtil locul „omului nou”, bişniţarului, vânzatorului de blugi sau ciungă, femeilor de la Apaca, „orăşenilor” care îşi creşteau găinile sau purceii în balcon. Cocalarul s-a nascut în piaţă, a crescut în mahala şi pe strada, nu i-a plăcut şcoala, s-a distrat la nunţi şi botezuri cu manele dând tonul mai întâi în cartiere şi apoi la ţară, a făcut afaceri, a vândut valută, dar s-a afirmat şi s-a maturizat la televiziune şi mai recent pe internet.

Ratingul si market share-ul au fost scuza producătorilor şi realizatorilor de televiziune în promovarea maneliştilor şi a piţipoancelor. Cocalariatul, aşa cum îl defineşte Exarhu, ca şi “mărul putred”, (categorie de indivizi submediocri,) se remarcă şi prin prost gust, agresivitate, frustrare, bădăranie şi tupeu, toate de o mare audienţă şi simpatie la marele public.

Zappam zilele trecute printre „antenele de ştiri” şi am ramas blocat câteva minute pe Antena 2. Sexi Brăileanca într-o emisiune cu M. Tatu recunoştea cu dezinvoltură că nu a citit nicio carte pentru că o plictiseşte şi o oboseşte lectura. Realizatoarea emisiunii a felicitat-o pentru sinceritate. “De ce preferi scandalul şi cearta în presă, de ce îţi speli rufele la televizor?”, a fost una dintre întrebarile “naïve” ale gazdei. “Pentru notorietate şi pentru bani, pentru că lumea mă recunoaşte pe stradă”, a fost raspunsul invitatei, care a mers şi mai departe cu sinceritatea: “se câştigă destul de bine din asta!” OTV şi Acasa Tv sunt doar doua dintre televiziunile care confirmă ipoteza ratingului pe care îl face numele invitaţilor/invitatelor lor.

Acum două zile, la un seminar, studenţii anului I de la Jurnalism îmi mărturiseau că sunt dezamagiţi de facultate după primul semestru. Motivul lor: sunt prea multe cărţi de citit şi nu se aşteptau la aşa ceva la Facultate. Fiind un seminar de Presă şi actualitate, una dintre sarcinile de seminar o constituie lectura ziarelor. Pentru primele două intalniri am ales ca tema de lectură paginile politice (interne şi internaţional) din presa de calitate. Una dintre studente mi-a reproşat pe un ton serios că politica este plictisitoare şi că ştirile mondene, respectiv cele din sport, trebuie să constituie teme de examen. Cu aceeaşi sinceritate a mărturisit că vrea să se facă prezentatoare de ştiri din sport la ProTv când o să fie mare.

Continue reading

Yes, we can să plagiem!

Sloganul este esenţa a ceea ce se transmite despre un brand. În politică e cu atât mai greu de creeat sloganul oportun cu cât există un număr extren de limitat de branduri politice, iar politicienii sunt arareori credibili sau legitimi. În plus la noi aceeaşi politicieni fac aceleaşi promisiuni deşi îşi angajează consultanţi să îi coafeze un pic în campanie.

În situaţia ideală, pornind de la cercetarea de piaţă, marketerul politic, consultantul va propune clientului său politic strategia de campanie adecvată. Tacticianul, (copywriter, scriitor la gazetă sau pastor protestant, autor de discursuri în timpul liber,) va creea mesajul, va executa sloganul.

În cazul deja de manual al lui Obama, strategul a fost David Axelrod, un om cu vastă experienţă de presă. Axelrod ştie cum selectează presa americană subiectele de primă pagină, care sunt temele atractive pentru publicul american, care sunt poveştile de succes care declanşează pasiuni şi audienţă.

Mesajul esenţial despre Obama, „Schimbarea de care avem nevoie”, „Change we need” reprezenta prin excelenţă personajul, produsul care trebuia vândut pe piaţa ideilor politice americane, în acord cu cererea. În plan secundar, în speech-uri şi în dezbaterile televizate a funcţionat şi mesajul „Yes we can”. Jon Favreau, este cel care a gândit sloganul “Yes, we can!”, iar Fav este un tânăr de doar 27 de ani, care nu a absolvit nici Harvard, nici Yale şi care a a studiat la Holy Cross, Universitatea iezuiţilor.

Acest gen de mesaje, de schimbare şi de optimism în viitorul naţiunii, nu merg deloc pe piaţa ideilor politice dâmboviţene. Continue reading

Plăteşti, te vezi la televizor!

Adio egalitate de şanse între cetăţenii care şi-ar dori să-şi încerce şansele electorale. Vineri, 31 octombrie la orele 24.00 începe şi oficial campania electorală pentru alegerile parlamentare, pentru că dacă ne uităm în presă campania a început neoficial de câteva luni. Aşa cum prevede noul sistem electoral, politicienii candidează în colegii uninominale, deşi modul de transformare a voturilor în mandate este unul care îmbină sistemul reprezentării proporţionale cu sistemul majoritar.

În această campanie, pentru prima dată, candidaţii trebuie să plătească pentru a participa la emisiunile de dezbatere electorală organizate de posturile TV şi radio private. Cu alte cuvinte, ai bani, ai promovare pe TV. Nu ai bani, stai acasă. Campania electorală în audiovizual va fi “pe bani”, candidaţii la Parlamentul României fiind obligaţi să plătească dacă vor să participe la emisiunile de promovare electorală pe posturile private (fapt care rezultă din modificarea Legii nr. 35 din 13 martie 2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului). Continue reading

SUA votează, România nu

Peste 16 milioane de electori americani au votat deja în avans faţă de data oficială. Vestea bună este că, în ciuda crizei, sau tocmai pentru că este criză, prezenţa la vot este cu 13% mai mare faţă de cea de la alegerile din 2004. Pentru a evita aglomeraţia în ziua scrutinului alegătorii pot vota anticipat în mai multe state americane şi se pot înscrie ca susţinători ai Partidului Democrat, ai celui Republican, sau ca independenţi. Oricum nici un rezultat nu va fi dat publicităţii mai devreme de seara zilei de 4 noiembrie, prima zi de marţi din noiembrie, când au loc alegerile prezidenţiale. Pentru a reduce perioada de aşteptare a celor care votează anticipat în alegerile prezidenţiale din SUA, în statul Florida (cunoscut ca unul controversat electoral) s-a extins deja programul secţiilor de votare.

Şi în România s-a extins o dată programul de vot, atunci când am amendat Constituţia în 2003, dar nu din cauza prezenţei masive la vot, ci tocmai din cauza absenteismului. Atunci, printr-o ordonanţă de urgenţă, Guvernul Năstase a decis să se voteze şi sâmbătă şi duminică, doar-doar se adună 50% plus unu dintre români să valideze Referendumul. Acum, probabil că nici dacă s-ar vota o săptămână, nu vor merge 50% dintre români la vot. Ei îl au pe Obama, noi îi avem pe Stolojan, Geoană, Becali etc.