Strategia de apărare împotriva libertăţii presei

“O partea presei”, cea care acţionează la comandă, presa mogulilor răi (pentru că există şi presa mogulilor buni – probabil cea a fraţilor Păunescu sau a lui Radu Moraru, ori până recent şi a lui Dan Diaconescu) reprezintă o “vulnerabilitate a statului” în noua strategia de apărare a CSAT. Puterea, se înţelege, gândeşte strategii secrete de apărare împotriva presei care vulnerabilizează statul român.

S-a interpretat deja că subietul are menire de a deturna atenţia opiniei publice de la tăierea pensiilor şi a salariilor, de la schimbarea grilei de impozitarea a drepturilor de autor, de la impozitarea dobânzilor bancare, de la guvernarea incompetentă care ea însăşi constituie o vulnerabilitate pentru statul român, etc.

Unii ziarişti (mai ales cei invitaţi la Antena 3 şi Realitatea TV) văd această stragie de apărare ca pe o continuare firească la invocarea articolului 53 şi ca pe o nouă restrângere a libertăţilor cetăţeneşti. Cetăţeanul Mircea Badea a spus de mai multe ori că presimte că va vedea în curând o închisoare pe dinăuntru.

Cert este că cei care au introdus paragraful referitor la presă în strategia de apărare naţională au impresia că mass-media chiar au puterea de a manipula gândurile şi acţiunile oamenilor. A existat o teorie a “fluxului în doi paşi” şi o teoria a “glonţului magic” despre efectele tari ale presei, dezvoltată în preajma celui de-al doilea război mondial. Această înţelegere a relaţiei stimul-răspuns (teorie cunoscută de orice student din anul I de la Facultatea de Jurnalism) a fost depăşită de alte studii şi teorii sociologice post-belice care prin cercetare socială au demonstrat că oamenii sunt mai influenţati de liderii de opinie din grupul lor de aparteneţă decât de televizor şi, mai recent, s-a arătat că oamenii urmăresc presa mai ales pentru informaţiile utilitare (meteo, mersul trenurilor, trafic) pe modelul “uses and gratifications”. Evident că cei care au acordat presei atâta greutate şi importanţă în procesul manipulare a opiniei publice încât au introdus-o între vulnerabilităţile statului, nu au habar despre aceste teorii.

Dacă am merge însă pe firul teoriei conspiraţiei, am afirma că poate ei (cei care lucrează cu serviciile) ştiu mai mult decât noi: probabil că alte studii încă secrete susţin că manipularea în masă ar fi posibilă şi că oamenii ca nişte zombie reacţionează la comandă la campaniile de presă (periclitând instituţiile statului). Ce i-ar opri atunci pe reprezentanţii puterii să folosească TVR, B1 Tv (până ieri şi OTV) să acţioneze de aceeaşi manieră ca duşmanii poporului, ca mogulii răi, dar în sens bun, al binelui general? Evident că îi opreşte dragostea lor pentru democraţie.

Cum nu cred într-o asemenea teorie a efectelor tari ale presei, mi se confirmă încă o dată că de fapt viziunea despre stat şi societate a celor de la conducere este una conservatoare: legile şi normele constituţionale invocate şi atitudinea lor justifică orice acţiune a statului care limitează drepturile şi libertăţile individuale. Nu cred că România este astăzi un regim autoritar şi deşi un singur om controlează puterile (altele decât cea executivă) nu trăim încă în dictatură. Dar viziunea despre stat şi societate a unora dintre cei care se găsesc astăzi la putere este una autoritar-dicatorială.

2 thoughts on “Strategia de apărare împotriva libertăţii presei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>