Antonio MomocCă partidele şi candidaţii se pregătesc de alegerile locale şi generale din 2012 nu este o noutate. Urmare a lipsei de soluţii şi a rotirii plictisitoare a cadrelor, modul în care se contruiesc strategiile de comunicare este tot mai amuzant.
Candidaţii marilor partide, mereu aceiaşi, schimbă abordarea. În preajma sărbătorilor de Crăciun, potenţialii candidaţi PD-L au afişat stradal – acolo unde ocupă poziţia de deputat ori senator ori în sectoarele conduse de primari PD-L – bannere cu numele lor şi cu mesaje de “La mulţi ani”. Fără siglă şi fără menţionarea numelui partidului de guvernământ sau al Preşedintelui Traian Băsescu.
Dacă până ieri, Traian Băsescu avea nevoie de o majoritate şi de un Consiliu (locale 2004), dacă PD era o mare clasă care îşi aştepta dirigintele (europarlamentare 2007) sau invers dacă PD-L era o mare familie împreună la bine şi la greu (europarlamentare 2009), acum numele Preşedintelui în funcţie nu mai este invocat pe afişe. Elena Udrea, viitorul candidat la Primăria generală, vă urează la mulţi ani fără sigla partidului la putere şi fără sprijinul, garanţia sau confirmarea din partea lui Traian Băsescu.
Nici Marian Vanghelie nu mai garantează (nu mai pune o vorbă bună!) pentru profesoara Ecaterina Andronescu, ci în sectorul său se prezintă ca simplu om politic adânc preocupat de sfintele sărbători şi cuprins de spiritul Crăciunului. Potenţialul candidat PSD la alegerile pentru Primăria Bucureştiului a trimis în cutiuţele de scrisori ale alegătorilor din sector cărţi poştale şi felicitări cu îngeraşi. Social-democraţia dâmboviţeană se împacă minunat cu creştinismul, iar mesajele unui aşa-zis socialist (un om de afaceri destul de bogat, dacă mă întrebaţi pe mine) par a fi extrase din discursul religios al unei formaţiuni de esenţa Partidului Noua Generaţie.
Pentru voturi, socialiştii materialişti şi liber-cugetători se transformă în credincioşi pioşi, iar democrat-liberalii se leapădă chiar şi de fostul lor diriginte care i-a ajutat să treacă clasă, adică de actualul Preşedinte.
Tudor
„Stînga” socialistă şi „dreapta” liberală românească sunt mai bisericoase decît creştin-democraţia. Orice aduce voturi, maică!
Cristi
Am primit si eu asemenea fluturasi!. Nu cauta coerenta doctrinara, ideologica; nu o vei gasi. Ai nostri SD tac malc (sau iti raspund pe langa subiect) atunci cand li se aminteste ca socialistii occidentali sunt mai degraba rezervati fata de religie si oricum, de obicei, pledeaza pentru o separare a bisericii de stat (frapanta este si protejarea prelatilor in fata cnsas, a ANI etc, venita din tot spectrul politic, dar parca mai vartos dinspre stanga). Inconsecvente de acest gen gasesti si la celelalte doua partide mari. dar exemplul tau iese, sigur, in evidenta.