Nu puteţi mânca animalele de la Zoo, chiar dacă vă e poftă!

Animalele domestice de la Grădina Zoologică din Roma nu sunt nici maltratate, nici lăsate să moară de foame, nici bătute cu bâta, aşa cum se întâmplă cu multe animale care trăiesc în gospodăriile unor ţărani din România. Purceii, mieii, iepurii, gâştele de la Zoo nu riscă să ajungă în farfuria oamenilor nici de Paşte, nici de Crăciun. De fapt, Grădina Zoologică din Roma pare a fi un loc safe pentru viaţa animalelor care cresc, de regulă, pe lângă casa omului.

Recent, o organizaţie de protecţie a animalelor din Franţa arăta că majoritatea grădinilor zoologice din Hexagon nu respectă drepturile animalelor: animalele stau în cuşti foarte mici ori în spaţii neîngrijite. Raportul ong-ului nu precizează care sunt acele “drepturi” care sunt încălcate şi conform căror legi!

Într-o lume stăpânită de oameni, animalele NU au, de fapt, drepturi! Singurele drepturi pe care le-ar avea animalele sunt doar acelea pe care oamenii le-ar acorda. Iar pentru ca oamenii să acorde drepturi animalelor trebuie să fie proprietarii animalelor şi să îşi protejeze proprietatea sau investiţia.

   

Proprietatea publică sau privată asupra animalelor sălbatice poate fi o soluţie rezonabilă de protejare a lor: în rezervaţii naturale! Dreptul la viaţă şi la un tratament corect poate fi respectat doar atunci când animalele sunt în proprietatea privată sau publică a oamenilor. Doar oamenii sunt cei care pot pedepsi alţi oameni care pun în pericol viaţa animalelor nevinovate.

     

 

Sunt animalele sălbatice cu adevărat libere, chiar şi în mediul lor natural? Este cu adevărat liberă zebra când poate fi mâncată de leu? Sunt animalele sălbatice libere să umble prin oraşe în cautare de hrană, sunt libere să atace oamenii de foame? Sunt state care pedepsesc prin lege animalele (mai ales pe cele domestice) care fac rău oamenilor. Sunt state care cheamă animalele în instanţă atunci când necuvântătoarele încalcă legea oamenilor. Oamenii sunt şi ei judecaţi în anumite state, nu de animale, ci de oameni, atunci când încalcă “drepturile” animalelor.

 

 

Dacă am aplica imperativul kantian că libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilat am avea o problemă în a explica acest principiu tigrului sau rechinului care ar dori să ne mănânce sau purcelului şi viţelului pe care am dori să îi păpăm. Tocmai de aceea, animelele aflate în captivitate la Zoo, deşi nu au libertate, se bucură de protejarea vieţii şi pot trăi fără riscul de a fi ucise de alte animale sălbatice sau mâncate de oameni. Cu o singură condiţie: să nu fie maltratate sau abuzate de îngrijitorii sau de proprietari lor, oamenii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>