Ei cu ei, noi cu noi

Deşi şi-au construit campania electorală demonizându-se unii pe ceilalţi, PSD şi PD-L sunt la un pas de a se prinde în horă. Traian Băsescu este cel care îi împinge pe Stolojan şi pe Geoană la înfrăţirea care să-i ajute să treacă puntea. Dracul gol era întruchipat până recent de fiecare dintre cele două formaţiuni: şefii celor două partide câştigătoare (votul popular PSD; votul constituţional PD-L) fie că au fost dintre cei 322, fie că nu, s-au făcut cu ou şi cu oţet în ultimi 2-3 ani.

Că se reface fostul FSN este limpede pentru oricine şi asta nu deranjează publicul câtă vreme elita politică actuală este în ansamblu fost-comunistă. Liderul noului partid prezidenţial nu mai este Iliescu, ci Traian Băsescu. Argumentul băsescian, preluat rapid de Stolojan după nominalizare, este că ţara are nevoie de un pact (cu diavolul), de un compromis (politica e curvă) pentru a ieşi din impasul crizei financiare. Nu mai contează voturile anti-PSD date de PDL-işti, degeaba au votat PSD-iştii împotriva partidului lui Băse şi Stolo. “Ei cu ei, noi cu voi” înseamnă de fapt politicienii cu politicienii, oamenii de afaceri cu oamenii de faceri, grupurile de interese cu grupurile de interese.

PNL pare pierzător al acestei mutări tactice: pierde accesul la resurse, la bani, la fonduri europene, la oportunităţi de afaceri. Dar PNL poate câştiga şi mai multe puncte din opoziţie. Pare singurul partid veritabil de dreapta (în condiţiile în care se vede că PD-L a intrat de formă în zona popularilor europeni), şi este singurul partid care nu a făcut compromisul (cel puţin formal, guvernamental) nici cu partidul lui Băse şi Stolo, nici cu cel al lui Mitrea şi Hrebeciuc.

Dacă vrea guvern cu PSD, UDMR este formaţiunea pe care PD-L va trebui să o sacrifice pentru a construi o forţă guvernamentală în jurul lui Băsescu. PSD prin Hrebeciuc a divizat deja electoratul naţionalist între fanii lui Gigi Becali şi adepţii lui Vadim Tudor. Pragul electoral putea fi străpuns dacă exista un singur partid naţionalist şi nu două care să-şi împartă electoratul radical. Acum PSD mai dă o lovitură lui Vadim şi atrage naţionaliştii prin vehemenţa cu care cere PD-L să îndepărteze formaţiunea lui Marko Bela.

Simultan, PD-L continuă însă negocierile cu UDMR pentru formarea guvernului, pentru că nu se ştie niciodată când PSD se retrage de la guvernare, iar partidul lui Boc are nevoie de parteneri fideli şi nu de unii de conjuctură. Popularii europeni fac şi ei presiuni pentru intrarea UDMR la guvernare. Chiar şi în al doisprezecelea ceas este posibil ca Stolojan să facă guvernarea PD-L cu UDMR şi cu o parte a PNL, care s-ar putea rupe încă o dată.

One thought on “Ei cu ei, noi cu noi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>