De la populistul Băsescu, la regimul populist Ponta-Antonescu

Potrivit unui cercetător al fenomenului, politologul Takis S. Pappas (profesorul grec care predă în Florența), regimurile populiste se caracterizează prin polarizare, refuz al dialogului, respingerea coabitării și a compromisului cu Opoziția, apel la referendum, îmbrățișarea principiului majoritarist în ceea ce privește reprezentarea și legile electorale și o predilecție a autorității personale în dauna instituțiilor impersonale.

Democrațiile liberale se caracterizează în schimb prin domnia legii, prin constituționalism, un stat limitat din punct de vedere al puterilor sale prin separația puterilor, independența justiției, a Curții Constituționale și a Ombudsmanului, depolitizarea administrației publice, protejarea drepturilor și libertăților fundamentale și o piață liberă capitalistă.

Takis Pappas amintește că în Grecia și în Ungaria democrația liberală a fost recent înlocuită de regimuri populiste care, confruntate cu criza economică, au căutat să iasă de sub controlul instituțiilor internaționale politice (Comisia Europeană, Parlamentul European) sau financiare (FMI, Banca Mondială) și să adopte măsuri de relaxare financiare. În România, deocamdată Guvernul Ponta a fost ascultător și de Comisia Europeană și de FMI, deși nu sunt puțini susținătorii regimului Ponta-Antonescu care doresc ruperea acordului de austeritate cu Fondul Monetar Internațional.

Scurta perioadă a regimului Ponta-Antonescu se caracterizează prin polarizare politică și prin tendințe majoritariste. De fapt, regimul actual se diferențiază prea puțin de anteriorul: atât PDL ieri la Putere, cât și USL azi la Putere, s-au prezentat permanent ca fiind singurele două blocuri politice în luptă, definindu-și existența prin scopul celui de la Putere de a-l demola pe cel din Opoziție. Și PDL și USL resping principiul reprezentării proporționale, ambele doresc două, cel mult trei partide în Parlament. Ambele se acuză reciproc că urmăresc doar să îmbogățească clientela și ambele, odată ajunse la putere, practică același metode de politizare a instituțiilor, de numiri în funcții publice pe criteriile nepotismului și al subordonării politice.

Spre deosebire de regimul Băsescu (2004-2011), venirea la Cotroceni a lui Crin Antonescu s-a produs după și prin câteva atacuri la adresa fundațiilor liberale ale regimului democratic post-comunist, ceea ce a determinat PDL să acuze USL de „lovitură de stat”. De la instalarea sa, regimul Ponta-Antonescu a alimentat suspiciunile de abdicare nu de la democrația populară (deoarece regimul Băsescu nu mai era de mult popular), ci de la democrația liberală. Prin deciziile adoptate/dictate de noua majoritate în Parlament cu privire la limitarea autonomiei activității unor instituții ca ICR, Avocatul poporului, Curtea Constituțională și prin tentativele Guvernului de a introduce unele măsuri economice populiste (reducerea TVA la alimente, mărirea pensiilor), regimul alunecă spre o democrație populistă. Schimbul de replici dintre Președintele interimar și Parchet, în care Crin Antonescu îi solicită Procurorului general, Laura Codruţa Kovesi, să ofere public explicaţii despre cercetările pe care procurorii le fac în legătură cu desfăşurarea Referendumului, se înscrie în același registru.

La fel ca în Grecia și Ungaria, USL a venit la putere cu un sac de promisiuni populiste. Antonescu și Ponta au anunțat cu surle și trâmbițe politici sociale generoase cu privire la redistribuire economică, dar deocamdată măririle de salarii sunt refuzate de lipsa de creștere economică și de FMI.

Traian Băsescu a câștigat de două ori alegerile prezidențiale cu mesaje populiste. În primul său mandat, cu un prim-ministru liberal (Călin-Popescu Tăriceanu), a susținut soluții sociale, a mărit salariile bugetarilor și a încurajat consumul. Al doilea mandat al lui T. Băsescu a fost zguduit de efectele consumerismului pe credit, de costurile statului social, de lipsa investițiilor în infrastructură și de criza externă. Dincolo de corupția unora din liderii PDL, liberalismul economic asumat de premierul PDL, Emil Boc, a însemnat măsuri dure, neoliberale, nepopulare, macro-stabilitate și un stat care nu intervine în economie, care nu protejează, nu redistribuie și căruia nu îi pasă de cetățenii vulenerabili social sau nevoiași.

România a avut până ieri un Președinte populist, dar cu un regim pe drumul democrației liberale. Astăzi, România are un Președinte interimar liberal, dar se află pe drumul regimurilor populiste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>