Campaniile negative si loviturile electorale sub centura

Campaniile negative si loviturile electorale sub centura

Scena din 1996 din confruntarea finala televizata in care Emil Constantinescu l-a intrebat pe Ion Iliescu daca crede in D-zeu reprezinta una din loviturile de gratie care s-au dat in istoria electorala postcomunista. In acelasi stil a punctat in doua randuri Traian Basescu: prima oara in 2004 cand l-a intrebat pe Adrian Nastase ce nenoricire s-a abatut asupra poporului roman sa fie condus de fosti comunisti; a doua oara in 2009 cand l-a chestionat sardonic pe Mircea Geoana daca i-a placut vizita la Sorin Ovidiu Vantu.

Niciunul din aceste episoade nu constituie un atac de campanie negativa. Intrebarile au derutat, ba chiar au făcut KO oponentul. Dar atacul a scos la lumina un adevar ascuns despre cel chestionat de care atacatorul a profitat electoral intr-un context oportun. Ion Iliescu a marturisit ca era liber-cugetator intr-o Romanie declarat credincioasa. Adrian Nastase era, ca si Basescu, un fost comunist, dar a refuzat sa admita evidenta. Mircea Geoana fusese in vizita la mogulul de presa.

Incercarea lui Victor Ponta de a sugera ca principalul sau contracandidat, Klaus Iohannis, este de o alta religie decat cea majoritara ori ca face parte dintr-o etnie minoritara se înscrie in aceeasi categorie a loviturilor sub centura. La fel si reprosul pe care anumiti lideri PSD l-au adus Primarului Sibiului ca nu are copii. Diferenta este ca in vreme ce comunismul a fost o nenorocire pentru o tara, sa nu ai copii poate fi o nenorocire pentru o familie.

In campanie echipele de comunicare vaneaza slăbiciunile adversarilor si lovesc fara mila. Mai ales cei care sunt in pozitia challangerului vor ataca mizand pe reactia liderului. In schimb, la liniste si la calm recurg de obicei candidatii aflati in functie sau in pozitia de numarul 1 pe piata electorala. Pentru acestia campania se construieste autocentrat, prin invocarea performantelor obținute in exercitarea puterii.

In vreme ce campaniile electorale pozitive obtin sustinerea alegatorilor prin invocarea calitatilor personale sau profesionale ale candidatului, campaniile negative pun adversarul in lumina proasta cu orice chip si deturneaza atentia de la programul, experienta si calitatile celui care ataca. Campaniile pozitive mobilizeaza membrii de partid si simpatizantii si intaresc prejudecatile si convingerile celor decisi cu mult inainte de a incepe campania. Campaniile negative isi propun sa ii demobilizeze pe nehotaratii care inclina spre ceilalti competitori. Argumentul folosit este acela ca alegerea contracandidatului ar fi o eroare, fie din considerente ce tin de persoana acestuia, fie din pricina unor pozitii exprimate anterior sau în campanie. Totusi, a acuza pur si simplu un adversar politic nu este totuna cu a ataca intr-o campanie negativa. Este normal sa critici nerealizarile executivului sau sa ataci comportamentul unui om politic care s-a aflat ori se afla la guvernare. Este legitima critica la adresa caracterului omului politic: infidelitatea, minciuna, plagiatul, coruptia sau hotia dovedita in justitie.

Specialistii in stiinte politice (Richard K. Scher, 1997, The Modern Political Campaign: Mudslinging, Bombast and the Vitality of American Politics, New York: Sharpe) au explicat unde incepe, de fapt, campania negativa: „A afirma ca rivalul isi abuzeaza sotia, daca acest fapt este adevarat, nu constituie campanie negativa, deoarece pune in lumina in ce masura merita acel personaj sa i se confere increderea publica; dar daca acuzatia nu este adevarata, atunci este vorba de campanie negativa cu scopul de a distruge imaginea candidatului”. Asadar publicitatea „contra” (spoturi, afise, panouri, fluturasi) sau discursul „critic” nu pot fi etichetate drept campanie negativa. Asa cum nici intrebarile legitime despre cine sunt cu adevarat, in ce valori cred si ce au realizat candidatii nu reprezinta campanie negativa.

Insinuarile, acuzatiile lipsite de dovezi, injuriile sau minciunile despre contracandidati sunt campanie negativa. Pe internet campania negativa inseamna lansare de zvonuri sau minciuni, caricaturi sau parodii la adresa competitiei. Desi practicata de majoritatea actorilor politici, campania negativa este foarte rar asumata sau recunoscuta oficial. De obicei, ea se desfasoara prin intermediari, platiti sau voluntari.

In epoca internetului, candidatul politic beneficiaza de sprijinul amatorilor. In comunicarea politica distingem intre marketingul electoral proiectat de catre oamenii politici si marketingul electoral amator produs de sustinatori. Gherila digitala utilizata pentru prima oara pe site-ul de campanie al candidatului Traian Basescu la alegerile locale si prezidentiale din 2004 reprezinta un asemenea tip de marketing amator, manevrat cu abilitate de specialistii în publicitate electorala care au stimulat implicarea in campanie a simpatizantilor Partidului Democrat si ai Aliantei Dreptate si Adevar.

In campania prezidentială din 2004, pe site-ul de campanie al Aliantei D.A. a fost implementata o sectune intitulata gherila digitala unde utilizatorii de internet puteau urca materiale ironice si denigratoare la adresa competitorilor, in vreme ce un disclaimer ii absolvea din punct de vedere legal pe coordonatorii campaniei de orice responsabilitate juridica cu privire la continutul postat de useri: PD nu isi asuma in niciun fel continutul injurios anti-PSD. Userii uploadau pe site materialele jignitoare (caricaturi, afise, postere) folosind un cont de email personal. Campania s-a bucurat de o puternica viralizare, multi useri preluand continutul si transmitand apoi pe forumuri sau grupuri de discutii contentul trivial la adresa concurentei. Site-ul de campanie al PD a devenit un spatiu in care amatorii au urcat materiale de campanie indreptate impotriva candidatului PSD, Adrian Nastase. Marketingul profesionist s-a folosit eficient de marketingul amator.

Pe site-ul oficial de campanie, pe blogurile si pe conturile de Facebook sau Twitter ale candidatilor, campania este de obicei una pozitiva. Campania negativa se derulează online prin marketingul amator pe site-urile clona (se copiaza designul si culorile site-ului competitor si sunt postate pe platforma clonata false marturisiri ale adversarului), pe site-uri cu continut generat de utilizator ca YouTube, prin comentarii plasate pe forumurile ziarelor si pe blogurile apartinand concurentei. In acest fel, zvonurile, minciunile, barfele sau atacurile injurioase intra in raspunderea postacilor profesionisti sau amatori.

Campania de denigrare a adversarilor implica de cele mai multe ori userul (postac platit de partid, un sustinator radical al partidului sau un „taliban” amator voluntar) sa folosească un stil verbal agresiv in locul politetei sau decentei. Postacii vaneaza site-uri, bloguri sau articolele din presa online despre competitie pentru a plasa mesaje insultatoare la adresa adversarilor. Acolo unde exista un management al reputatiei online, aceste postari injurioase sunt monitorizate, moderate sau cenzurate de catre echipa de comunicare a politicianului atacat.

Campania negativa poate aduce si cateva avantaje pentru publicul larg, chiar daca unii oameni sunt deranjati de agresivitatea ei. Atacurile sporesc atentia alegatorilor fata de politica, unele informatii ascunse pot ajunge la cunostința publicului, dar au si repercusiuni neplacute asupra clasei politice in ansamblul ei: lipsa de incredere in partide si politicieni, abstentionismul – boicotul sau refuzul de a participa la vot ca forma de protest fata de actuala oferta electorala, sau votul negativ – votul impotriva unui politician sau a unui partid.

Au fost si campanii in care s-a produs un efect de bumerang, atacul intorcandu-se asupra atacatorului. Nu o data electoratul din Romania s-a aliat cu victima atacului. Compasiunea cautata poartă numele de „victimizare”. Tinem minte episodul din 2009 cand Traian Băsescu, acuzat in campanie ca a lovit un copil, a ieșit pe post cu replica acum celebra: “Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!” Din acuzat, Basescu devenea :victima” unui trucaj sau montaj video.

Klaus Iohannis – Romania lucrului bine făcut, Victor Ponta – Presedintele care uneste, Elena Udrea – Buna pentru Romania sau Monica Macovei – Mai buna decat ei fac parte din strategia de mesaj pozitiv a candidatilor la prezidentialele din 2014. Atacurile nedovedite inca, precum ca Victor Ponta ar fi fost ofiter SIE acoperit sau cele sase case ale lui Klauss Iohannis care nu ar fi fost cumparate din banii de meditatii, sunt atacuri de campanie negativa.

In realitate nu exista campanie electorala integral negativa sau pozitiva. Campaniile electorale sunt alcatuite dintr-un amestec de mesaje negative si tactici pozitive. O campanie poate fi mai degraba negativa sau pozitiva doar in masura in care, majoritar, mesajele au fost negative sau pozitive.

Acest articol a fost publicat mai intai in Dilema veche, nr. 560, an XI, 6-12 noiembrie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>